Carol de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la 20 aprilie 1839, în Sigmaringen, Germania de azi. A fost al doilea fiu al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. Ofițer în războaiele de unificare a Germaniei, la 10 mai 1866, a fost ales în România ca domnitor, recunoscut prin mijlocirea lui Napoleon III, în octombrie 1866 de Imperiul Otoman.
A domnit între 1866-1878 ca domnitorm din 1878 până în 1881 ca alteță regală și din 1881 până în 1914 ca rege al României. A fost căsătorit cu Elisabeta de Wied și au avut o fetiță care a murit de scarlatină la vârsta de patru ani.
L-a ales ca succesor pe nepotul lui de frate, principele Ferdinand, căruia i-a găsit o soție în persoana nepoatei Reginei Victoria, Maria de Edinburgh.
A domnit 48 de ani, a adus independența României și a asigurat modernizarea acesteia, politic, instituțional și din punct de vedere al infrastructurii.
A adus României Dobrogea și Cadrilaterul îb 1878 și 1913. A acceptat reprimarea violentă a răscoalei de la 1907.
Carol I a murit la 10 octombrie 1914, la Sinaia, acceptând anterior neutralitatea României în contextul declanșării Primului Război Mondial.