Moșii de toamnă sunt pomeniți pe 7 noiembrie prin rugăciuni și daruri

Pe 7 noiembrie, românii îi pomenesc pe cei adormiți din familie, într-o zi cunoscută în tradiția populară drept Moșii sau Sâmbăta Morților. Sociologul Ciprian Voicilă spune că sărbătoarea este văzută ca un moment de bucurie atât pentru cei vii, cât și pentru cei trecuți dincolo.

„Cam acesta este și spiritul sărbătorii de astăzi. De ea trebuia să se bucure, prin urmare, atât omul de aici, de pe pământ, cât și cealaltă parte a neamului, care a trecut în lumea de dincolo”, explică sociologul.

Pomenirile au loc, de regulă, sâmbăta, deoarece, potrivit tradiției creștin-ortodoxe, Iisus Hristos a petrecut ziua de sâmbătă în mormânt după răstignire. Denumirea de „moș” este legată de ideea de strămoș, mai spune Ciprian Voicilă.

În trecut, pentru pomenirea morților se împărțeau grâu fiert, lapte, brânză și roade ale toamnei, precum mere, pere și nuci. Sociologul afirmă că aceste alimente trimiteau la agricultură, păstorit și cules, dar reprezentau și roadele primite de oameni de la Dumnezeu.

Etnologul Ion Ghinoiu arată că Moșii de Toamnă, numiți și Moșii cei Mari sau Moșii lui Sâmedru, erau una dintre cele mai importante sâmbete ale morților din an. Grâul fiert, colacii, untul, untura, laptele, brânza și fructele erau împărțite pentru sufletele celor adormiți.

Astăzi, coliva și colacii au rămas printre principalele alimente rituale. Potrivit lui Ciprian Voicilă, coliva făcută din grâu simbolizează trupul celui adormit, iar colacii apar în mai multe ritualuri, de la naștere și cununie până la înmormântare și pomenirile morților.

În Bucovina și în Gorj exista tradiția ca mâncarea oferită de pomană să fie caldă. Se credea că morții se hrănesc cu aburul bucatelor, iar în Gorj mâncarea pregătită pentru pomenire era numită „aburul răposatului”.

Sociologul spune că, în interpretarea teologică, cei adormiți nu mai pot face fapte bune sau rele, iar cei vii sunt singurii care pot face ceva pentru ei. Pomana și pomenirea la biserică sunt considerate fapte bune făcute în numele celor trecuți dincolo.

Obiceiul mersului la cimitir pentru îngrijirea mormintelor se mai păstrează, însă nu ar mai fi un fenomen de masă. Ciprian Voicilă susține că tradițiile și credințele legate de Moși supraviețuiesc mai ales în sânul Bisericii, pe fondul slăbirii legăturilor de rudenie.

Moșii de toamnă au loc cu câteva zile înainte de începutul Postului Nașterii Domnului și în ajunul sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Peste o săptămână începe Postul Nașterii Domnului, considerat de Ciprian Voicilă mai blând decât Postul Sfintelor Paști.