Doctor Sorin Titus Muncaciu, deputat de Galați: „Lupta înaintașilor de la momentul 1 mai 1886 a făcut ca azi, ziua de muncă cu durata de 8 ore, sănătatea în muncă, asigurările în caz de accidente, recuperarea medicală, programele de refacere și odihnă, învățarea continuă, perfecționarea, instituțiile de creștere și educare a copiilor muncitorilor să devină drepturi imprescriptibile și realități contemporane.”

Deputatul Sorin Titus Muncaciu, medic si candidat propus la sefia CJ Buzău a prezentat un comunicat dedicat Zilei Internaționale a Muncii:

„1 Mai de la Armindeni, Noaptea Walpurgiei, la Ziua Internațională a Muncii
În tradiția românească, ziua de 1 mai era ziua de Armindeni, o zi în care truditorii ogoarelor se rugau la divinintatea vegetației să le protejeze ogoarele și viile de intemperiile naturale. În popor, Armindeni (traducerea slavă a zilei Sfântului Prooroc Ieremia) era apogeul primăverii, de la care începeau să vină căldurile verii. Se spunea că dacă „plouă în mai, se face mălai”, grâul urma să mai aibă cel mult două luni până la seceriș. Viile erau deja tăiate, legate pe araci și săpate, apărând frunzele și florile care vor dezvolta strugurii culeși toamna. Popular, zilei i se mai spunea și „Ziua Pelinului”.
Nu este singura tradiție populară de 1 mai. Germanii stabiliți în Transilvania și Banat nu au uitat faptul că în lumea nordică, noaptea de 30 aprilie/1 mai era Noaptea Walpurgiei.
În acea noapte, vrăjitoarele și spiritele bune se întâlneau noaptea, binecuvântând începutul verii. În amintirea acestui obicei, oamenii obișnuiau să petreacă noaptea în jurul focurilor, să mânânce și să bea, așteptând ivirea verii.
În SUA, la 1 mai 1886, în Chicago, Illinois, muncitorii de la Uzina de Mașini Agricole McKormik au decis să protesteze pentru condiții mai bune de muncă. Reacția autorităților a fost dură (un mort, zece răniți), astfel că la 4 mai 1886 când muncitorii au protestat din nou, în Piața Haymarket, Poliția a deschis focul. O bombă a explodat (nici până azi nu se știe cine a pus acea bombă), ceea ce a provocat și mai multe victime și, implicit o escaladare a violențelor. Au fost operate arestări și condamnări grele la închisoare în rândul organizatorilor grevei de atunci, acuzați de autorități de anarhism.
American Federation of Labour a militat până în 1888 pentru scoaterea din închisoare a greviștilor arestați și a decis ca la 1 mai 1890 să fie o grevă generală a muncitorilor. Obiectivul principal era stabilirea zilei de muncă la 8 ore. La 26 mai 1893, toți greviștii arestați în 1886 au fost grațiați.
Internaționala Socialistă a decis ca data de 1 mai să fie Ziua Muncii. Dorind să arate că există diferențe între sindicatele americane și internaționaliștii socialiști, americanii de la American Federation of Labour au decis să celebreze Ziua Muncii în prima zi de luni a lunii septembrie.
Congresul SUA a decis însă ca la 28 iunie 1894, să fie prima sărbătoare legală în cinstea muncii.
Prima oară, socialiștii români au decis celebrarea „zilei internaționale a celor ce muncesc” la 1 mai 1890.
În Germania nazistă, Adolf Hitler a declarat ziua de 1 mai 1933 zi liberă. El avea în minte, evident și tradiția de Noaptea Walpurgiei, tradiție germanică. Era o sărbătoare a „solidarității și unității poporului german”.
În România interbelică, la 1 mai 1939, la Cinematograful ARO din București, din inițiativa Ministrului Culturii Mihai Ralea, Regele Carol al II-lea a ordonat o manifestare de solidaritate a breslelor cu „Regele și Țara”, a ordonat crearea unei uniuni naționale a breslelor care au mărșăluit pe Calea Victoriei, unde au primit salutul regal din balconul Palatului.
După 23 august 1944, regimul politic instalat a decis ca în fiecare an, ziua de 1 Mai să fie celebrată Ziua Internațională a Muncii. La 2 mai, în fiecare an, se celebra Ziua Tineretului.
Ca medic, sunt pe deplin conștient că lupta înaintașilor de la momentul 1 mai 1886 a făcut ca azi, ziua de muncă cu durata de 8 ore, sănătatea în muncă, asigurările în caz de accidente, recuperarea medicală, programele de refacere și odihnă, învățarea continuă, perfecționarea, instituțiile de creștere și educare a copiilor muncitorilor să devină drepturi imprescriptibile și realități contemporane.
Așadar, dincolo de aceste semnificații, se cuvine să cinstim memoria celor care au luptat pentru respectarea drepturilor muncitorilor și îmbunătățirea legislației muncii. Dincolo de ideologii și interese, munca este cea mai importantă activitate care l-a individualizat pe om de-a lungul existenței sale.”

Sursa foto: Facebook