La 17 martie 1941, la Cannes, trecea în neființă Nicolae Titulescu. Este inutil să reamintim cine a fost. Diplomat de anvergură al României interbelice, ministru de externe, demnitar cu o activitate prodigioasă din 1919 până în 1936, semnatar al Tratatului de la Trianon din 1920, luptător pentru un tratat de recunoaștere a frontierei cu URSS în 1936, a spus că orice apropiere a Germaniei de URSS se va face contra României.
Nicolae Titulescu trăia exilat și legionarii căutau să-l omoare din 1940 până în 1941. Și că tot a venit vorba de presă, moartea sa ajuns să fie anunțată la Caleidoscop, pe ultimele pagini ale ziarelor românești.
Nicolae Titulescu a fost renumit pentru că ne-a dat definiția rolului lui: „am vrut să fiu far, nu am reușit să fiu nici candelă, dar am vrut să aprind lumina!”
Nicolae Titulescu ne-a învățat că a supralicita naționalismul și suveranismul în dauna unor înțelegeri echitabile pe plan internațional te poate costa existența ca națiune. România în 1939-1940 a supraviețuit mutilată. Austria, Cehoslovacia, Polonia, chiar și Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg sau Albania, nu. Iugoslavia și Grecia au căzut în 1941.
