În data de 23 ianuarie 2014, la Drobeta Turnu Severin, scriitoarea Carmen Zamfirescu a lansat romanul Umbrele trecutului-oglinda viitorului, publicat la Editura Revers, din Craiova în 2014, care conţine două părți dedicate unor momente istorice fundamentale din trecutul României.
Personal, mă voi opri la prima dintre ele, numită Fața nevăzută a Lunii. Această parte a romanului se referă la momentele premergătoare Unirii Principatelor și culminează cu legendara întâlnire de la Hotelul Concordia din București, din noaptea de 23/24 ianuarie 1859 și cu momentul desemnării lui Cuza ca domn la București.
Autoarea prezintă semnificația acestei părți a romanului într-o prezentare publicată la 24 ianuarie 2019, în Ziarul Adevărul:
„După eşecul Revoluţiei de la 1848-1849 pe plan naţional şi european, paşoptiştii s-au reunit în exil, unde au continuat, în aşa numitul „deceniu al regenerării naţionale 1848-1858“ să scrie memorii, să corespondeze cu guvernele Marilor Puteri, să se alăture planurilor unei noi revoluţii europene. Deşi aceasta nu s-a mai produs, din cauza izbucnirii Războiului Crimeii, paşoptiştii români au văzut în Congresul de Pace de la Paris şansa ca „problema românească“ să devină „problemă europeană“. Marile Puteri au decis să consulte Ţara Românească şi Moldova în privinţa unirii. Falsificarea alegerilor în 1857, susţinută de Austria şi Turcia, compromisul de la Osborne din 1857 dintre Împăratul Napoleon al III-lea şi regina Victoria a Marii Britanii, repetarea alegerilor şi Convenţia de la Paris din 1858 au asigurat cadrul general al realizării Unirii dintre Moldova şi Ţara Românească. Însă acest cadru general a fost modelat de inteligenţa şi spiritul naţional al paşoptiştilor, care au înţeles că „Europa ne-a ajutat“, dar că „trebuia să ne ajutăm singuri“.
Personal, când am citit romanul, mi-a atras atenția un fragment, din finalul părții intitulate Fața nevăzută a Lunii, care arată semnificația deplină văzută prin ochii scriitorului a epocalului moment 24 Ianuarie 1859:
„
***
La conacul său, Costache Negri se pregătise să-şi primească oaspeţii. Urmau să sosească Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Iancu Alecsandri.
În momentul în care musafirii au venit, camera s-a luminat cu ajutorul lumânărilor.
– E Lună Plină, fraţilor!
– Luna are şi o faţă nevăzută pe care nu o arată muritorilor!
-Cum credeţi că vom proceda?
– Se cuvine să optăm pentru acelaşi domn în ambele Principate!
– Dar Convenţia…
– Frate Negri, spuse Kogălniceanu, Convenţia de la Paris spune că trebuie să fie doi domni, dar nu scrie niciunde că unul nu poate domni în ambele ţări!
– Aşa e, coane Mihalake, atunci putem să ne gândim la un domn.
– La cine v-aţi gândit?
– La colonelul Cuza, spuse Vasile Alecsandri. E un tânăr ambiţios,ştiţi cum a reuşit să depisteze falsul în alegerile adunărilor!
– E vorba de recunoaşterea internaţională!
– E bine văzut de consulii francezi. Până şi pe ruşi i-am simţit că l-ar dori întrucâtva. Vor să spele ruşinea de la 1856 şi de atunci tot aşteaptă.
– Şi cu muntenii?
– În momentul în care delegaţia noastră pleacă la Constantinopol se va duce şi la Bucureşti, spre Giurgiu. Atunci trebuie impus tot domnul nostru.
– Şi majoritatea conservatoare din Adunare?
– Frate Kogălniceanu, mahalalele Bucureştilor pot fi de mare ajutor. Hotelul Concordia din Bucureşti e foarte bine aşezat. În plus, putem conta şi pe agerimea unor comandanţi militari.
– Atunci să închinăm!
– Dreptate şi frăţie!
***
La 5 ianuarie 1859, Adunarea Moldovei l-a votat pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Delegaţia Moldovei, care urma nsă meargă la Bucureşti şi de acolo la Constantinopol, pentru firmanul de învestitură, s-a oprit în capitala Munteniei.
Într-una din camerele Hotelului Concordia, fraţii Golescu, C.A. Rosetti, fraţii Brătianu şi Christian Tell discutau ( în noaptea zilei de 23 ianuarie 1859 n.a.):
– Frate Tell, începu Ion Brătianu, domnia ta trebuie să asiguri sprijinul Armatei. Dumneata, frate Rosetti trebuie să porţi de grija mahalalelor. Toţi trebuie să fie pe poziţii.
– Frate Brătianu, spuse C.A. Rosetti, trebuie să avem un semnal. O batistă roşie fluturată înseamnă că situaţiunea scapă din mână, una albastră, că e totul bine.
În cursul zilei de 24 ianuarie 1859, Adunarea Ţării Româneşti se întrunise, imediat după şedinţa de la Hotel Concordia să voteze domnitorul.
– Domnilor, noi propunem candidatura domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza! anunţă vocea unuia dintre vechii paşoptişti.
Brătianu, de undeva de unde putea face semne la fereastră, aştepta semnalul. Fără a discuta foarte mult, pe măsură ce ovaţiile şi uralele de afară se auzeau, conservatorii păreau că nu se pot opune istoriei. Astfel, Luna şi-a arătat pentru români şi faţa cea nevăzută. Acolo unde tratatele scrise dau înlesniri, oamenii politici pot schimba destinul. Astfel, s-a întâmplat la 24 ianuarie 1859. Europa a văzut atunci Unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei.”
Iată cum literatura poate reconstitui un eveniment istoric de prim rang! Oricând acest roman ar putea fi baza de pornire pentru scenariul unui film sau pentru o piesă de teatru.
Sursa foto: Arhivă personală