Top 100 Ghicitori românești
Pe scurt
rezumat automat, verificat de redacție- Textul conține ghicitori românești, fiecare urmată de răspunsul indicat între paranteze.
- Ghicitorile descriu animale, plante, obiecte, fenomene naturale și concepte precum timpul.
- Printre răspunsuri se numără nuca, broasca, pepenele galben, albina, liliacul și pisica.
-
Albă ca zăpada, dulce ca mierea, în coajă stă pitită, ghici ciupercă ce e? (nuca)
-
Are coadă, are bot, sare iute de pe loc. (broasca)
-
Ce e galben, are miez, crește vara printre vrezi? (pepenele galben)
-
Câte flori pe câmp apar, ea le-arată tuturor. (albina)
-
Ziua doarme-n patul său, noaptea umblă tot mereu. (liliacul)
-
Cine sare și tot sare și pe nas are o stea? (capra)
-
Are puf, dar nu e pasăre. (păpădia)
-
Nu-i nici vie, nici moartă, dar zboară. (zmeul)
-
Când e mică, toarce lin. Când e mare, toarce bine. (pisica)
-
Stă în cui și scrie foi. (creionul)
-
Are corn, dar nu e bou. (melcul)
-
Are limbă, dar nu vorbește. (ceasul)
-
Zboară fără aripi, plânge fără ochi. (norul)
-
Are dinți, dar nu mușcă. (pieptenele)
-
Albă-i floarea, negru-i miezul. (floarea-soarelui)
-
Cine fuge fără picioare? (apa)
-
Cu o ureche aude tot, dar nu e om. (radio)
-
Mă vezi, dar nu mă poți prinde. (umbra)
-
Se uită în soare și tot îl întrece. (floarea-soarelui)
-
Are lacrimi, dar nu plânge. (ceapa)
-
Nu e om, dar umblă. Nu vorbește, dar sună. (telefonul)
-
Ziua nu e și noaptea-i plecată. (steaua)
-
În pat stau două surori, una-ntoarsă, una pe dos. (pernele)
-
N-are gură, dar ne strigă. (clopotul)
-
Vine vara, vine iarna, ea mereu e tot cu noi. (umbra)
-
Are ochi, dar nu vede. (acul)
-
Are coarne, dar nu împunge. (melcul)
-
Merge, merge, dar pe loc. (ceasul)
-
Ce-i verde, dar nu e iarbă și toarce? (pisica verde – joc de cuvinte)
-
E rotundă și zemoasă, în livadă-i cea mai frumoasă. (mărul)
-
Ce fuge și n-o prindem niciodată? (timpul)
-
N-are oase, dar stă-n picioare. (șarpele)
-
Ziua zboară prin grădină, noaptea doarme-n cămară. (fluturele)
-
Cine vine și nu pleacă? (vârsta)
-
Are cap, dar nu gândește. (cuiul)
-
Ce-i cu zăpadă, dar nu-i rece? (vata de zahăr)
-
Negru-n față, alb pe dos, știe multe, dar nu-i om. (cartea)
-
N-are gură, dar răspunde. (oglinda)
-
Are urechi, dar nu aude. (ceașca)
-
Are picioare și merge prin apă, dar nu se udă. (barca)
-
Ce e mic, zburător și înțeapă cu durere? (țânțarul)
-
Mă mănânci și ești cu lacrimi. (ceapa)
-
Cine plânge fără lacrimi? (ploaia)
-
Zboară sus, zboară lin, are-un clopoțel divin. (ciocârlia)
-
Te învârte, te ridică, dar e făcută din lemn. (morisca)
-
Are piept, dar nu respiră. (cămașa)
-
Într-o scorbură adâncă doarme-un hoț fără frică. (vulpea)
-
Nu e vânt, dar clatină frunza. (cântecul)
-
E albă, dulce, pufoasă, dar nu e vată. (frișca)
-
Are copite, dar nu e cal. (capra)
-
Mănâncă și fuge. (șoarecele)
-
Într-o casă de lemn mică, multe minți odihnesc. (creioanele în penar)
-
Peste deal, peste văi, răsună-n ecouri moi. (tunetul)
-
Alb ca laptele, se topește în gură. (zahărul)
-
Când o frângi, scoate sunet. (crenguța)
-
E tare, dar nu piatră, ușoară, dar nu fulg. (plasticul)
-
Merge zi și noapte, dar nu obosește. (timpul)
-
Se face și se desface în fiecare zi. (patul)
-
Are gura sus și stă pe perete. (sticla)
-
Ce sare și nu obosește? (mingea)
-
Îi dai hârtie și vorbește. (tiparul)
-
Ce bate, dar nu are pumni? (vântul)
-
Cu un ochi te privește și-ți arată cum să mergi. (semaforul)
-
Ce se ridică fără aripi? (fum)
-
Îți luminează drumul fără să vorbească. (lampa)
-
Vine toamna, cade jos, dar nu moare. (frunza)
-
Ce te udă fără să plouă? (dușul)
-
Stă în cui și scrie mult. (stiloul)
-
N-are picioare, dar se rostogolește. (mingea)
-
În miez de noapte bate tare. (ceasul cu cuc)
-
Albă ca laptele, zboară fără aripi. (zăpada)
-
Ce e cald iarna și rece vara? (ciorba)
-
Are gură și tot mănâncă, dar nu se satură niciodată. (focul)
-
În cer apare și dispare, dar lumina o dă mare. (soarele)
-
Zboară ziua, doarme noaptea. (fluturele)
-
Are gheare și blană moale. (pisica)
-
Ce se rupe, dar nu se vede? (tăcerea)
-
Are coadă, dar nu e animal. (mătura)
-
Se naște fără gură, dar cântă. (vântul)
-
În miezul nopții bate tare, fără mâini, fără picioare. (ceasul)
-
Ce fuge și nu se întoarce? (ziua de ieri)
-
Ce intră-n apă și nu se udă? (raza de lumină)
-
Ce vine și pleacă, dar nu merge? (ecoul)
-
Ce e verde și sare? (broasca)
-
Îți arată lumea, dar nu merge. (oglinda)
-
Ce nu vorbește, dar îți spune adevărul? (oglinda)
-
Ce sare mai tare decât mingea? (răspuns: nimic – e o glumă-întrebare)
-
Are roți, dar nu merge singură. (căruța)
-
Ce e între două dealuri și curge? (râul)
-
Ce trece prin perete fără să-l spargă? (sunetul)
-
Are inima mare și bate rar. (pământul)
-
Fuge și sare, dar nu are viață. (arcul)
-
Se învârte fără oprire, dar nu amețește. (roata)
-
Intră albă și iese neagră. (hârtia în imprimantă)
-
Ce poți rupe fără să atingi? (tăcerea)
-
Ce zboară și stă pe loc? (timpul – poetic)
-
Are gât, dar nu bea apă. (sticla)
-
Ce are buric, dar nu-i om? (portocala)
-
Nu are uși, dar intri în ea. (noaptea)
-
În cutie stă pitită, e mică și ascuțită. (ascuțitoarea)
Ți-a fost util articolul?
Ne pare rău. Ce a lipsit?
