Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, prematur la Sinaia. A fost fiul prințului Carol, viitorul Carol II și al prințesei Elena a Greciei.
Tatăl lui a renunțat la tron în 1926, iar bunicul Ferdinand murind în iulie 1927, micul prinț Mihai de aproape 6 ani, a devenit rege sub Regența unchiului său Nicolae, sub influența PNL.
PNȚ a reușit aducerea în țară a lui Carol, devenit din 1926, Carol Caraiman iar acesta și-a detronat fiul în 1930.
Timp de 10 ani, Mihai a fost voievod de Alba Iulia și a suportat dictatura tatălui său din 1938 până în 1940, când după prăbușirea României Mari, Ion Antonescu preluând mandatul de premier l-a obligat pe Carol II să abdice în favoarea lui Mihai.
Mihai a fost rege între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. A asistat la dictatura antonesciano-legionară, apoi din ianuarie 1941, până la 23 august 1944, la cea antonesciană.
A fost pus de Ion Antonescu să contrasemneze multe decrete-legi, dar de atacul contra URSS din 22 iunie 1941 a aflat de la Radio BBC, deși el era teoretic capul Armatei. A fost forțat să-l avansese mareșal pe Ion Antonescu în august 1941.
Regele Mihai nu avea acces la informările servciilor secrete românești. În timpul rebeliunii legionare era la Sinaia, fiind în pericol de a fi atacat de legionari pentru a fi luat prizonier (versiunea legionară era că Antonescu ar fi dorit să-l lichideze pentru a păstra puterea).
Deși era izolat, regele a reușit să coalizeze o opoziție a partidelor legale, PNL; PSD, PNT, dar și colaborarea comuniștilor (orice tentativă de armistițiu cerută de Opoziție era nulă dacă nu apăreau și comuniștii, solicitase URSS; iar din 1943, Anthony Eden spusese că din punct de vedere anglo-american, URSS are cuvântul decisiv în România), în primăvara lui 1944, reușind arestarea lui Antonescu la 23 august 1944 și semnarea armistițiului la 12 septembrie 1944.
Timp de trei ani și patru luni, regele a încercat să reziste ascensiunii comuniștilor care treptat au monopolizat puterea, mai ales după ce au câștigat alegerile din 1946, regele declanșând greva regală din august 1945 până în1946.
În 1946-1947, partidele democratice au fost aproape desființate, Senatul a fost desființat, iar regele obligat să abdice la 30 decembrie 1947.
A fost trimis în exil la 3 ianuarie 1948 și a declarat că a fost amenințat cu un pistol să abdice de către Petru Groza, premier comunist din 6 martie 1945. A spus că atunci când trenul plecat din România a ajuns în Austria, trecând de Ungaria, regele și suita sa s-au simițit în siguranță (pe teritoriul României și al Ungariei s-au temut ca trenul să nu fie atacat). Trenul a fost dirijat către Elveția, stat neutru, dar regele Mihai a trăit și în alte state, în SUA, Marea Britanie, apoi în Elveția în exil.
Nu a ținut legătura cu tatăl lui, Carol II, mort în 1953, la Estoril, Portugalia și nu a fost la înmormântare. Soția regelui Mihai, regina Ana i-a scris regelui Carol II că va fi o soție mult mai bună în raport cu cât de bun tată i-a fost Carol II, soțului ei, o replică rămasă în istoria corespondenței scrise.
A trăit în exil până în 1990 când a încercat fără succes să intre în România. I s-a permis o vizită de Paștile anului 1992, dar după aceea, abia după 1997 a putut reveni în țară și a putut locui aici la Săvârșin sau la Palatul Elisabeta ori la Peleș.
Regele Mihai a militat pentru aderarea României la UE și NATO, făcând vizite în statele monarhice,, el fiind rudă directă cu toți monarhii europeni.
Regele Mihai se căsătorise în 1948 cu Ana de Bourbon Parma în Grecia, care i-a dăruit 5 fiice și l-a urmat în exil.
Regina Ana a murit la 1 august 2016, iar Regele Mihai la 5 decembrie 2017. Amândoi odihnesc la Curtea de Argeș, locul ales de primul rege Carol I.
Regele Mihai a fost liderul României în vremuri tulburi și a deținut recordul de longevitate, 96 de ani între șefii de stat ai României.
Sursa foto: Realitatea.net