Nu numai statul a eșuat, societatea îi calcă pe urme! Cazul agresării Amaliei Bellantoni!

Nu o cunosc personal pe Amalia Bellantoni, o știu cum o știți și Dumneavoastră de la televizor. Știu povestea ei așa cum o știe toată lumea. O doamnă distinsă, 40+ (vârstă pe care și-o asumă cu mândrie), adică din generația mea. Noi, cei 40+ suntem generația intermediară între „cheia de gât” și „milleniali”.

Eram pe undeva prin clasele primare când a venit Revoluția. Noi am început facultățile noastre (situate la sute de kilometri distanță) acum 24 de ani cel puțin.

Știu că Amalia a profesat în tinerețe (sunt poate lipsit de elganță, dar nu mai suntem puști, respectiv puștoaice, noi ăstia 40+), apoi a lucrat undeva unde limbile străine făceau diferența, la Allitalia, la Tarom, este traducător autorizat pe mai multe limbi străine.

Amalia s-a lansat în afaceri, are afacerile ei cu familia sa frumoasă, a fost în Diaspora, a ales să investească în grădina în care a crescut, adică România, că tot zic unii că e Grădina Maicii Domnului….

Am aflat cu bucurie, din on-line că Amalia a ales să vină la catedră, în comuna Belciugatele, unde are și ferma. Am văzut însă cu groază cum a fost întâmpinată de societatea care și-a asumat mereu ideea că Diaspora o reprezintă, deoarece politicienii spun că facilitează accesul celor din Diaspora.

Cum facilitează societatea accesul celor din DIaspora? Fac un fel de bandă de drumul mare din agenți de Poliție, părinți revoltați de serviciu și îi dau în cap unei femei cu telefonul?

Azi, la Belciugatele, un om al legii a încurajat o infracțiune. A împiedicat aplicarea legii. Inspectoratul județean a repartizat un profesor pe post. Ori, nu părintele, nu Poliția decide dacă eu știu sau nu Istorie după cum nici dacă știe sau nu Amalia franceza!

Eu vă asigur că știe, deoarece a studiat la Limbi și Literaturi Străine, la București, unde acum 24-25 de ani dacă n-aveai nicio treabă, nu intrai nici în vizită, darămite să studiezi! Mai știe cineva că acum 24 de ani încă se mai dădea examen la toate facultățile? Că mersul la facultate nu era doar mersul cu dosarul, așa în drum spre Mall?

Teoretic, ce spun acum, nu are treabă cu instituția unde lucrez, nu sunt punctele de vedere ale instituției, sunt opiniile mele personale pe care am dreptul să le exprim, că n-a stat polițaiul din Belciugatele cu mine în sălile de curs, n-a tremurat în sesiune ca mine și n-are 20 de ani de meserie la catedră ca mine! Eu lucrez de 20 de ani cu oameni care au cel puțin 18 ani, și mereu i-am învățat că până nu ajung ei înșiși acolo unde este un om pe care-l critică, moral, social n-au voie să-l critice.

Asta m-au învățat părinții, asta îi învăț și eu pe alții. Așadar, cum decide un părinte care ține cu profesorul, am înțeles, exclus de la catedră, dacă noul venit își face sau nu meseria cum trebuie?

Cum să știi ab initio că nu știe cineva limba franceză, dacă este traducător autorizat de limba franceză? Autorizația o dă Ministerul Justiției în baza unui examen „de numa numa”, adică dacă nu știi, te duci de unde ai venit! Aveți curajul și contraziceți-mă! Dovediți-mi că nu este așa, că doar și eu am certificat de competență lingivistică la limba franceză și cum-necum, stăpânesc vreo șapte limbi străine, faprydovedit și de activitatea mea, pe lângă norma de bază cu studenți Erasmus. Ori ei aveau noțiuni de bază de română, dar franceza, engleza trebuia să le cam știi, nu mai zic de spaniolă sau italiană, date fiind naționalitățile majoritare ale studenților străini cu care am lucrat.

Așadar, după ce că am fost puși la coada societății ca salarizare, acun ne mai luăm și cărămizi în cap pe motiv că știu X sau Y părinte câtă școală am eu sau cum predau eu?

Examenul de titularizare/suplinire, ce nu înțelege nimeni, nu este exclusiv pe baza cunoștințelor de specialitate, este un examen pe bază de didactică, pe care dacă n-ai exercițiu, nota nu poate fi mai mare la început.

Eu consider că Amalia știe franceza de care un tânăr are nevoie în viață. Practic, din școală nu trebuie să ieși capabil să reciți Baudelaire sau să-l citești pe Flaubert în original la franceză, trebuie să știi să pronunți corect, să scrii corect, să vorbești corect cât să știi cum să schimbi trenul sau să ceri să mănânci la restaurant când ajungi prin Franța.

Și eu am învățat franceza în mediul rural, la generală,  cu o profesoară, suplinitoare, nu mai este din păcate printre noi și care a terminat facultatea o dată cu mine. Adică m-a educat în clasele 5-8, iar eu am trecut prin alți patru ani de liceu, iar la facultate, aveam să văd că dumneaei care fusese suplinitoare ani de zile, atunci urma facultatea la „fără frecvență”. Iar în liceu, dacă interesează pe cineva, am fost printre cei mai buni la franceză, ca și în facultate de altfel…

Așadar, cum știe acea doamnă de la Belciugatele sau un polițist rural câtă franceză știe Amalia Bellantoni?

Îmi aduc aminte de filmul Balanța cu Răzvan Vasilescu când directorul închisorii e înjurat de mamă la propriu că îl băgase la zdup pe cel mai tare doctor din oraș, pe motiv că îi plasase strategic o lovitură de picior în posteriorul unui procuror corupt care nu putea fi dat afară. Doctorul deținut o operează pe nevasta prim-secretarului de partid, scos din celulă și apoi respectivul face ce face și doctorul e liber.

Sincer, o admir pe Amalia Bellantoni că nu i-a întors „complimentul” persoanei care i-a dat cu telefonul în cap. Eu am văzut azi, nu că statul e eșuat, el e de  mult așa, dinainte să se trezească Herr Klaus la realitate, azi am văzut încă o dată că societatea a eșuat.

Adică, o doamnă, o femeie cum e Amalia, care putea alege orice punct de pe mapamond să aibă carieră., vine la Belciugatele, face o fermă, investește, sponsorizează școala, acceptă să devină profesor pe un salariu destul de mic, fiindcă e de debutant, cu toată creșterea din vară, care e oricum, sub lege și societatea cum o primește? Cu telefoane în cap?

Oi fiu eu patriot, oi fi eu naționalist, că sunt și una și alta, dar câteodată îmi vine să zic și eu ca Scipio Africanul: „Ingrata patria, ne ossa quidem habebis!” .

Vreți să vedeți ce a zis? Luați un dicționar și veți vedea că omul care a dus Patria în vârf, a fost mazilit de ea, iar el a replicat: „Patrie nerecunoscătoare, nici oasele mele nu le vei avea”!

Stăm aici, trudim pentru patria care ne-a hrănit și ne-a școlit, recunoaștem asta, ne mai luăm și telefoane în cap dar se pare că ne este dat, latini cum suntem, urmașii peste secole ai lui Scipio, să murim prin alte părți…măcar dreptul ăsta îl avem dacă de muncit ne încăpățânăm să muncim aici…