Ministrul român de externe a comentat afirmațiile purtătoarei de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova legate de limba moldovenească, oferind un discurs adevărat, dar vag, mai mult ca o postare de Facebook. Declarația șefului diplomației românești, logică și corectă istoric, potrivit căreia limba moldovenească este o limbă artificială nu a fost însă complet justificată, fapt ce a determinat o ripostă din partea Rusiei, în stilul contondent al diplomației acestei țări. Mai pe direct, MAE din Rusia a afirmat că și Bogdan Aurescu ar fi „o construcție artificială”.
Totuși, nici argumentația lui Bogdan Aurescu nu a fost prea bine prezentată. În primul rând, limba moldovenească este o creație încă din 1812, când Rusia a preluat Basarabia prin Pacea de la București semnată la Hanul lui Manuc. Populația românească din Basarabia a fost supusă mankurtizării, care conform DEX înseamnă o acțiune de inducere a unei manipulări voite, a unei amnezii a unei supuneri. Oamenii foloseau cuvinte românești și cuvinte rusești.
Stalin, înainte de fondarea URSS în 1922 fusese comisar al poporului pentru naționalități. El este cel care a emis constatarea că românii, câți mai erau în Basarabia la 1917 ar fi vorbit o limbă moldovenească, fiindcă deși morfologia, sintaxa, frazeologia erau românești, vocabularul era combinat între cel român și rus, iar scrierea era chirilică.
Teza originii slave a românilor a fost susținută de Mihai Roller în anii 50, satrapul istoriografiei staliniste din România. Roller și adepții lui au pornit de la ideea că din secoul XIV, românii renunță la scrierea latină, ajungând la scrierea chirilică, aceasta păstrându-se până la 1861. În fapt, în secolele XIV-XV, limba slavonă, limba de cancelarie face loc limbii române care se vorbea, se învăța prin viu grai și în biserici, dar scrierea rămâne chirilică, în alfabet slav pentru a se evita catolicizarea românilor.
Ori, diplomația rusă, spre deosebire de a noastră, nu uită lecțiile trecutului și învață din ele. Adică reia teze vechi neadevărate dar care există. Din păcate, dacă ne uităm câtă pondere mai are istoria românilor la admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României, se va observa că din acest motiv, dreptul istoric pe care s-a bazat diplomația românească în anii ei de glorie lipsește cu desăvârșire din retorica MAE de la București.
Cu siguranță domnul Bogdan Aurescu putea să ceară o expertiză la IDR sau la Arhivele Istorice ale MAE, la AMAE, sunt destui istorici specializați pe astfel de probleme și replica de Facebook a domnului Aurescu putea fi una mult mai argmentată.
Practic, un fals bine documentat și prezentat așa cum este falsul Mariei Zaharova poate trece în fața lumii mai ușor de acceptat decât un adevăr prost spus de către șeful diplomației românești. Este o formă de marketing politic, de stil, de diplomație până la urmă, fiindcă diplomația este arta de a-ți învinge adversarul cu argumentele tale chiar când știi că el are dreptate.
Ori, Bogdan Aurescu avea și are dreptate, dar a fost lovit dur de către Maria Zaharova care a știut să speculeze o declarație, repet, logică, corectă dar fără „fibră”.
