Două falimente bancare au afectat piața financiar-bancară din SUA.  Primul a fost, acum câteva zile, falimentul Silicon Valley Bank. Bloomberg și Ziarul Financiar au explicat falimentul bancar pornind de la ideea că SVB (acronimul Silicon Valley Bank) a ajuns la faliment în primul rând din cauza retragerilor masive a lichidităților de către start-up-urile care aveau conturi acolo și în al doilea rând din incapacitatea băncii de a obține completarea necesarului de lichidități prin atragerea de capital. SVB ajunsese să aibă din 2018 până acum un plafon de 40 miliarde de dolari, fiind numită „banca start-up-urilor”.

Un alf faliment este al unei alte bănci specializate, de data aceasta, Signature Bank din New York,  care activa conform presei americane în domeniul de nișă al criptomonedelor. Criptomonedele sunt o realitate pe piața financiară, ele fiind de mai multe tipuri și având sisteme de valorizare diferite. Unele state au ales să creeze o sinteză între moneda clasică și moneda virtuală, așa numita stablecoin, care ca și moneda obișnuită are valoarea bazată  parțial pe cantitatea de aur, parțial pe valoarea de piață. Moneda virtuală are o valoare determinată exclusiv de tranzacții, competiții etc. Cu excepția Bitcoin care a fost lansată într-un număr limitat în timp (la atingerea  numărului maxim proiectat, în piață nu se vor tranzacționa decât monedele aflate efectiv pe piață, nu se mai pot mina pe Internet), alte criptomonede au un număr nelimitat de unități.

Două falimente cu impact pe scară largă?

Fără a crea un sentiment de panică sau de îngrijorare, trebuie văzut că aceste două falimente bancare pot avea repercusiuni pe termen mediu și pe o scară largă. De ce? În primul rând, băncile de acest tip au avut creată o imagine imbatabilă de veritabile „vârfuri de lance”, o alternativă viabilă la sistemul bancar clasic. Se știe că băncile clasice au un sistem greoi, bazat pe planificare mai mult decât de predicție și preferă să crediteze investiții care se dezvoltă lent față de investițiile care sunt anunțate drept „succese orbitoare”.  Băncile de criptomonede se bazează pe faptul că permit deschiderea rapidă a conturilor, accesul permanent la operațiuni, rapiditatea operațiunilor.

Start-up-ul promovează ideile noi de afaceri. Ori, o idee nouă nu se știe cât este de viabilă, adică nu se știe în cât timp trece testul pieței și cât timp se menține acolo. Inserția de capital pentru un start-up este mare, iar profitul se dorește a fi rapid. Și ca să fie rapid, în dauna planificării, apare target-area, adică asumarea unor ținte care deși par nerealiste sunt susținute artificial prin inserții de capital, care provine, evident, din credite.

Ori, în momentul în care valoarea banilor care sunt pe piață este mult mai mare decât lichiditățile din seiful băncii, se produce falimentul, fiindcă banii care trebuiau să acopere deficitul, obținuți uneori prin jocuri de bursă și tranzacții uneori ineficiente întârzie să ajungă. Atunci, un start-up își lichidează contul de economii de la bancă, iar dacă mai multe start-upuri fac asta, o bancă rămâne fără lichidități dacă se scoate mai mult decât se depune.

Două falimente pot semnala o mare depresiune

Avem înaintea ochilor marea criză de supraproducție din 1929, cauzată de prăbușirea Bursei de pe Wallstreet. Primul Război Mondial, la încheierea sa în 1918-1920, după Tratatele de Pace, a adus la o nevoie de consum mare, de finanțare a unor cartiere de locuințe, fabrici, uzine, ceea ce a dus la o competiție unde așteptările au fost mai mari decât profiturile.

Peste ani, falimente precum Enron sau Leman Brothers, ultimul din 2008 au contribuit la marea recesiune din 2009, cu un vârf în 2010.

Cum în 1920-1922, a fost o uriașă epidemie de gripă spaniolă, un război civil în Rusia (1917-1923) în care Occidentul a investit masiv pentru a opri regimul lui Lenin  și a eșuat,  în 2020-2022, am avut pandemia de Covid 19 și avem conflictul din Ucraina, unde Occidentul întârzie să vadă succesul estimat. Un război consumă resurse, SUA au golit la jumătate rezervele de petrol pentru a susține statele care au ales să nu mai importe petrol rusesc dar nu-și puteau închide facilitățile de producție.

Guvernul SUA preferă să închidă băncile care ajung în faliment pentru ca efectele în lanț să nu se extindă. Este greu de presupus ce curs vor lua evenimentele, dar având în vedere trecutul, cele două falimente, în mod cert vor afecta mersul economiei pe termen mediu.