Doar școala are responsabilitatea educației tinerilor?

Recentul caz cu elevii de condiție foarte bună, unii fiind copii ai unor demnitari care au consumat droguri în școală determină mulți oameni să își pună întrebarea din titlu.

Evident, opinia că  părinții lasă în grija școlii chiar și responsabilități care le aparțin o au și medicii de la Agenția Națională Anti-Drog.

Bogdan Gheprghe, un medic de la ANA a declarat pentru Digi 24:„Părinții nu mai au grijă de creșterea, educația copiilor și lasă asta în seama școlii. Am văzut că școala nu reușește să aibă o activitate de prevenire a consumului de droguri exact cum ar trebui. Mulți părinți fac această confuzie, asociază comportamentul cu rebeliunea adolescenței nu se gândesc că ar putea exista un consum de droguri pentru că pe timpul lor drogurile nu erau așa de puse pe tabel, nu existau atâtea droguri disponibile. De asemenea, există aceste noi substanțe psihoactive, celebrele etnobotanice. Majoritatea copiilor încep cu ele. Doza este mult mai ieftină, dar frecvența cu care tânărul ajunge să le consume este mult mai mare ca în cazul drogurilor tradiționale și el ajunge să consume mai mulți bani. Din acest motiv avem cazuri în care tinerii ajungă să fie distribuitori de aceste substanțe pentru a-și satisface această dorință”.
În fapt, consumul de droguri este cel care generază traficul și nu invers. Adică dacă nu există cerere, nu există nici ofertă. Iar un copil consumator de droguri poate fi o vulnerabilitate a unui demnitar care poate fi compromis, șantajat, amenințat sau nevoit să încalce legea, intervenind pentru un traficant după principiul…„știi..i-am vândut și fiului sau fiicei tale”.

Se știe că un cosumator de drogguri ajunge să fie automat traficant. Un traficant nu este obligatoriu să fie consumator fiindcă știe ce vinde și cui vinde.

Drogurile nu sunt apanajul unor elevi săraci fiindcă atunci când nu ai bani pentru a mânca un covrig nu poți cumpăra droguri, Drogurile sunt apanajul celor din păturile sociale medii și înalte ale societății. Când un tânăr primește zilnic bani de buzunar echivalenți cu pensia minimă a unui bătrân pe o lună și nu știe ce înseamnă munca pentru acei bani, el îi cheltuie pe ce crede că îi aduce o senzație de nou. Alți tineri deși sunt din familii bune fac asta deoarece nu primesc suficientă atenție și intră în anturaje care inițial îi pun în centrul lor. Sau mai bine zis le dau aparența că sunt importanți în grup.

Ideea este că nu numai școala educă elevul pentru societate. Deci, școala nu trebuie să fie substituită familiei.