Deputat Sorin Titus Muncaciu, deputat AUR de Buzău, declarație dedicată „Moșilor de Iarnă” – 22 februarie 2025

Dr, Sorin Titus Muncaciu a ținut să marcheze Ziua Moșilor de Iarnă sau a Sâmbetei Morților printr-o declarație:

„Astăzi, 22 februarie 2025, sunt Moșii de Iarnă.

Tradițional, în satele Buzăului, bătrânele împart colivă, colaci, piftii, plăcinte, orez cu lapte. Moși de Iarnă se celebrează în Sâmbăta dinaintea Lăsatului Secului de Carne prin care se intră în Postul Sfintelor Paști.

Buzoienii se pregătesc să aștepte primăvara care trebuie să înceapă peste puține zile calendaristice, chiar dacă iarna mai persistă încă.

Cultul morților este o tradiție ancestrală la Buzîu și peste tot în țară. Morții sunt străbunii noștri, moștenirea lor este tradiția noastră.

Trăim vremuri tulburi în care hoardele globalisto-sorosiste au vrut să ne anuleze tradițiile, ne-au închis bisericile, ne-au obligat să ne îngropăm fără slujbă și primenire morții în „plandemie”.

Tradiția spune că morții „de moarte năpraznică” sunt pomeniți cu prioritate în această zi,

Glasul morților de dincolo de mormânt este temelia voinței noastre viitoare.

În „Moartea lui Gelu”, marele poet național George Coșbuc scria:

„Trei suliţe făcutu-şi-au strungă

Prin mine! Mă zbucium pe-o dungă

Şi nu-mi mai simt braţul şi brâul;

Tu-ţi rupi cu picioarele frâul

Las, murgule, las să ne-ajungă

Pe-aicea pustiul.

De-acum tu… cât va cuprinde

Mantaua, deasupra-mi o întinde

Şi-apoi cu picioarele-mi sapă

Mormântul pe margini de apă.

Şi-n urmă cu dinţii mă prinde

Şi aruncă-mă în groapă.

Jelească-mă apele Cernii!

Să-mi bubuie crivăţul iernii.

Ca-n taberi al căilor tropot;

Iar veşnicul apelor şopot

Să-mi pară ca-n ceasul vecernii.

O rugă de clopot.

Şi, poate, sosi-va o vreme

Când munţii vor fierbe, vor geme

Cu hohote mamele-n praguri,

Vor trece bărbaţii-n şiraguri

Când bucium suna-va să cheme

Pe tineri sub steaguri.

Iar tu, de-i trăi, frăţioare,

Să-mi vezi luptătorii-n picioare,

Atunci când sosit va fi ceasul,

Abate-ţi pe-aice tu pasul:

Nechează-mi, şi atunci eu din groapă

Cunoaşte îţi-voi glasul!

Şi-armat voi ieşi eu afară,

Şi veseli vom trece noi iară

Prin suliţe şi foc înainte,

Să ţie protivnicii minte

Că-s vii, când e vorba de ţară,

Şi morţii-n morminte!”

Vremea de care scria marele poet George Coșbuc a sosit!

A sosit clipa marii încercări când va trebui să arătăm că fie cu voie sau fără voie de la cineva, se poate!

Se poate să ne trezim!

Se poate să ne ridicăm!

Glasul strămoșilor ne cheamă!

A sosit vremea!”