De ce plătesc românii facturi mari la curent, deși România produce energie ieftină? Dumitru Chisăliță explică paradoxul

România are hidrocentrale și reactoare nucleare care produc electricitate la costuri relativ reduse, însă avantajul acestor resurse nu se reflectă automat în facturile consumatorilor, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză publicată luni.

Potrivit acestuia, explicația ține de reorganizarea producției de electricitate și de separarea companiilor pe forme de energie. „Le-am pus să concureze pe o piață în care energia scumpă poate stabili prețul inclusiv pentru energia ieftină”, afirmă președintele AEI.

Chisăliță amintește că reorganizarea CONEL din anul 2000 a consacrat separarea unor activități în societăți independente. Producția hidro și cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii, deși, într-un portofoliu integrat, hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele pot avea roluri complementare.

În opinia sa, fragmentarea a separat și interesele economice ale producătorilor. Fiecare companie își urmărește propriile venituri, profituri și investiții, iar producătorul de energie ieftină are interesul să obțină cel mai bun preț pentru energia sa, nu să reducă prețul întregului sistem.

„Consumatorul ajunge să plătească un preț influențat de sursa scumpă, chiar dacă o parte importantă a electricității provine din surse ieftine”, explică specialistul. El susține că diferența dintre costul de producție și preț devine venit pentru producător, fără să se transforme obligatoriu într-un avantaj pentru economie.

Mecanismul european al ordinului de merit presupune ca energia să fie ofertată, în fiecare oră, în funcție de costurile marginale de producție. Hidrocentralele și centralele nucleare, care au costuri reduse, intră primele pe piață, iar centralele pe gaze și cărbune intră atunci când consumul o impune.

Problema apare la formarea prețului: producătorii nu sunt plătiți fiecare în funcție de propriul cost, ci la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă aceasta este o centrală pe gaze, cu un cost ridicat, și energia hidro, nucleară sau fotovoltaică este plătită la același nivel, deși costurile reale sunt mai mici.

Dumitru Chisăliță consideră că România a confundat concurența cu fragmentarea și optimizarea costurilor printr-un mix energetic echilibrat cu ordinul de merit. El afirmă că modelul organizării societăților pe forme de energie este „unic în lume” și trage prețul în sus.