De mic copil am învățat că între credință și bigotism este o mare diferență. Credința este ceva ce te definește pe tine în raport cu Divinitatea, cu tine însuți. Este ceva ce faci în intimitatea sufletului tău, prin rugăciune, post, ajutor pentru semeni, fapte bune, conduită morală.
Bigotul este acel individ care se pretinde creștin dar este corespondentul „gherțoiului”, „fătălului”, „pițipoancei” din lumea mondenă.
Bigotul umblă cu cruci mari cât el și le face pompos oriunde vede o biserică, dă lecții de moralitate exact unde nu este și când nu este nevoie de ele. De exemplu, este cald, bei la terasă o bere fără alcool (mie îmi place sortimentul și îl aleg de multe ori fiindcă recunosc, la viața mea am cam exagerat cu numărul cafelelor zilnice în cei 20 de ani de muncă și ultimul EKG mi-a dat de înțeles acest lucru) vine o babă cu fustele până la pământ, împropozită în iulie de zici că e decembrie, ori un tip bărbos, certat cu apa și săpunul și încep să te dădăcească. Îți vin în minte niște referiri la cele sfinte derivate din romane și nuvele de scrise de scriitori de top (Galaction, om al Bisericii, Creangă, om al Bisericii, Rebreanu), de genul „parastase, grijanie, anafură” etc doar te-or lăsa în pace.
Dar dacă am definiti ce e bigotul, eu zic să vedem și de ce e totuși bine să spui „La Mulți Ani!” unei Marii, unui Mărin de 15 august.
Prea puțini sfinți din calendar au celebrate zilele de naștere lumești: Mântuitorul Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul, Maica Domnului-Sf. Fecioară Maria. Evident, ei mai au și alte zile importante din viețile lor, dar nu insist aici.
În rest, TOȚI ceilalți sfinți au în calendar data morții lumești care este NAȘTEREA ÎN DUH (cum îi spunea Mântuitorul, învățatului Iosif din Arimateea care și-a oferit mormântul lui nou săpat în stâncă pentru punerea în mormânt a Mântuitorului în Vinerea Patimilor).
Martirii creștini, Sfinții mari. mucenicii și tot ce avem în calendar au primit moartea cu bucuria Învierii și Vieții Veșnice, deci, ei înșiși prin exemplul lor cer să ne bucurăm.
Așadar, dragi bigoți, lăsați lumea să celebreze Sfânta Marie Mare și Mariile și Marinii să-și celebreze ziua onomastică!
Chiar moartea Fecioarei Maria a fost ca o „adormire”. La o săptămână de la deces, Toma Necredinciosul, Apostolul a cerut să se deschidă mormântul să își ia rămas bun de la Maica Domnului, fiindcă nu fusese acolo la moartea ei și atunci, s-a descoperit mormântul gol, cu plăcute miresme. Așadar Trupul Maicii a ajuns în Cer la Fiul!
Evident, nu trebuie exagerat, nu trebuie făcute excese, dar nu eu sunt în măsură să dau sfaturi. Sunt și eu creștin, nepracticant, dus cât trebuie zic eu pe la Biserică, „o țîră”, cum zic oltenii, mai citit decât alții.
Eu le doresc din inimă Mariilor, Mărinilor (numele Marius, fiind nume latin, nu are legătură cu ziua Sf. Maria) și celor cu nume derivate „La Mulți Ani”!
Sursa foto: Doxologia