Micul este azi un produs nelipsit de la grătare. Se identifică practic cu ziua de 1 Mai. Compoziția sa adică amestecul de carne tocată de oaie și porc cu bicarbonat seamănă cu o compoziție pentru preparate balcanice, sârbești mai ales.
Și totuși, cum a ajuns micul atât de popular? Să spunem că a fost o dată ca niciodată că dacă n-ar fi oricum s-ar povesti.
În Centrul Bucureștiului, pe Ulița Covaci ( a fierarilor, de la numele maghiar al meseriei), între Smârdan și Șelari, nu departe de Banca Națională, scriitorul NT Orășanu, publicist la Nichipercea, ziar umoristic dădea nume năstrușnice cârciumilor și preparatelor.
Pentru Orășanu, țuica se numea „idee”, iar vinul, „pricina”. El botezase birtul lui jupân Iordache de pe Covaci 14 cu numele „La o idee”. Probabil datorită țuicii care se consuma acolo. Constantin Bacalbașa în „Bucureștii de altă dată” spune că Orășanu a numit cârnații mari „patricieni”, iar pe cei mici, numai buni de consumat cu bere, „mititei”. Și iată că, spune Bacalbașa, cam pe la 1873 acum 150 de ani, deci, jupân Iordache avea prăvălia plină de mușterii, grătarul încins, cârnații sfârâiau, tocătura stătea cuminte numai că lipseau intestinele de oaie care să fie umplute.
Atunci Iordache a decis să pună tocătura modelată în bucăți cilindrice mici pe grătar și țin-te nene, chef și bere.
Așadar, legendarul mic împlinește 150 de ani de la botez.
Acum 30 de ani, Ion Oiță deschidea vestitul restaurant din Băneasa, pe strada Neagoe Vodă 52 A unde lucrează Nea Sandu Cocoșatu cel mai vestit grataragiu din urbea lui Bucur supranumit și „regele mititeilor”.
E celebră povestea lui Adriean Videanu care încingea o tablă pe plajă la Monaco iar avionul privat zbura spre București să le aducă mici de la Sandu Cocoșatu.
Sursa foto: metropolis.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
