14 noiembrie este Ziua Sfântului Filip. Între numeroasele sărbători ținute în lumea satului tradițional se numărau și cele închinate sfinților apărător i ai turmelor. Astfel, la jumătatea lunii noiembrie și a lunii februarie se țineau zilele Filipilor, Filipii de Toamnă, respectiv Filipii de Iarnă.
CJCPT Cluj a consemnat tradiția sărbătorii:
„În zona Someșului, în aceste zile „se lega gura hornului”, în pod, „ca răul” să nu se apropie de case și de familii. O altă credință general răspândită era aceea de a nu pomeni la masă numele lupului.
Această interdicție reflectă o practică legată de „magia cuvântului”, crezându-se că răul poate fi atras și prin pomenirea lui. În același context, în zilele de Filipi, se îndătina „să se ungă cu usturoi vetrele de foc, gura cuptorului și borțile din pereți, ca să se astupe și gura lupului și să se ungă ochii lui, ca să nu vadă prada”.
Totodată, turmele de oi erau stropite cu
apă sfințită, ca să fie ferite „de primejdia lupilor”
În volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, scris de etnolog Maria Bocșe, (apărut în anul 2007, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj) se arată:
„Așadar, între 12 și 14 noiembrie erau Filipii de Toamnă, iar oamenii satelor credeau că „paza contra lupilor stă în puterea Filipilor, apoi, spre Capul Iernii, doar Sântandrei îi stăpânește”.
Sărbătoarea era ținută în special de femei, pentru ca gospodăria și familia să fie ferită de primejdii. Se obișnuia ca fiecare familie să respecte o anumită zi de Filipi. Acea zi, mama „o lăsa moștenire” fiicelor sale, pentru a o prăznui toată viața și astfel se atrăgea protecția asupra familiei, asupra gospodăriei, a animalelor și a turmelor de oi.
În ajunul acestei zile se îndătina să se lege foarfecele, pieptenii cu dinții de fier cu care se pieptănau fuioarele „ca astfel să fie încleștată gura fiarelor”. Tot în aceste zile era interzis să se folosească unele obiecte casnice: foarfeci, pieptene, acul și fusele de tors erau legate cu ață, pentru „a lega gura lupului” și să nu poată să facă stricăciuni în staulul animalelor”.
Sursa foto: CJCPT Cluj