Fără îndoială, fraza din titlu trădează un sentiment de dezamăgire, vecin cu o supărare mai accentuată. Am auzit la Radio România Actualități că o placă memorială dedicată sopranei Hariclea Darclée (10 iunie 1860, Brăila – 12 ianuarie 1939, București) , a fost dezvelită la Milano pe Via Cernaia.
Evenimentul, scrie RRA a fost organizat de Centrul cultural italo – român și a fost coordonat de Violeta Popescu.
Elementul central al evenimentului a fost un concert sustinut de trei artiste române din trei țări: soprana Rodica Vică din Viena, pianista Sînziana Mircea din Milano și naista Mariana Preda din Amsterdam.
Bun. Asta este bine, supărarea mea vine din altă parte.
Am văzut când eram puștan un film din seria Indiana Jones. Într-un episod, Puccini, creatorul Toscăi se îndrăgostește de mama lui Indiana Jones (ficțiune), iar la final ajunge să compună opera „La Fanciulla del West”. Piesa e reală, dar intriga e fictivă.
Vă tot întrebați ce legătură are asta cu Haricleea Darclee! Păi are pentru că se spune faptul că Haricleea Darclee a fost cea mai bună Floria Tosca din cadrul tuturor interpretelor acestui personaj al Operei Tosca de Puccini.
Tot ce știm noi despre Haricleea Darclee este filmul românesc din 1961, numit Darclee, regizat de Mihail Iacob, cu Silvia Popovici, Cristea Avram, Victor Rebengiuc și Toma Dimitriu în rolurile principale.
Nefericirea (nu regret termenul) a făcut să văd un film biografic despre Puccini, făcut de americani, italieni, poate o coproducție nu mai rețin. Aveam ceva treabă în seara aia, dar am vrut să văd dacă măcar amintește ceva de Darclee a noastră. Evident, dezamăgire totală, nimic!
Așadar, noi avem eroina, se știe că Puccini pentru vocea ei a compus Tosca și autoritățile noastre culturale nu fac nimic. Oare cât costă să amintești că una de-a noastră a inspirat atât de tare pe una de-a lor?
Americanii au inventat o poveste pornind de la o realizare reală și lumea pe aia o știe.
Nu mai amintesc de cum a murit Darclee, înmormântată din filantropie de Ambasada Italiei în România, pentru că sărăcise și moșia cu vii toscane pe care o cumpărase după ce își exploatase la maxim vocea pe marile scene, inclusiv pe celebra La Scala din Milano a fost nenorocită de grindină și filoxxeră.
Asta așa, ca să închei cu tradiționalele „au bon entendeur, salut!” și „las și eu asta aici ca să rămână”!
Sursa foto: Wikipedia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
