58 de ani de la moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej

La 19 martie 1965, liderul Partidului Muncitoresc Român și liderul de facto al României Gheorghe Gheorghiu Dej trecea în neființă după ce fusese diagnosticat cu un cancer galopant.

Au fost multe speculații dacă a fost o contaminare radioactivă instrumentată din afară sau o boală apărută din cauze naturale.

Gheorghiu Dej a fost supranumit Stalin de România pentru că după 1947, a procedat ca și Stalin la epurări în aparatul de partid, ajutat de Alexandru Nicholski și Alexandru Drăghici. Lucrețiu Pătrășcanu, Bellu Zilber, Remus Koffler, Ana Pauker, Vasile Luka au fost epurați, unii dintre aceștia sfârșind executați (Pătrășcanu, Koffler) alții în închisoare (Vasile Luka), alții marginalizați (Ana Pauker, Bellu Zilber).

Secondat de Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Petru Groza și alți lideri, Dej a naționalizat economia, a introdus stabilizarea monetară  (de care s-a dezis apoi, condamnându-l pe Vasile Luka la închisoare) și a realizat colecetivizarea agriculturii până în 1962, încercând să pună eșecul parțial (a durat din 1948 până în 1962) pe seama Anei Pauker pe care a marginalizat-o aceasta murind în 1960.

În Procesul Marii Trădări Naționale a supervizat condamnarea lotului Antonescu, procesele fiind însă avizate și de Comisia Aliată de Control unde SUA și Marea Britanie aveau rol decorativ, cuvântul aparținând URSS. România a aderat în 1949 la CAER după ce în 1947, a refuzat Planul Marshall.

A menținut relații reci cu Tito între 1948 și 1953, a deportat șvabii din Banat în Bărăgan, fiind acuzați de simpati naziste în anii războiului.

Gheorghe Gheorghiu Dej a început din 1953, la moartea lui Stalin o ușoară destaliniziare, accelerată după retragerea trupelor sovietice din România în 1958. În 1964, a refuzat Planul Valev și a aderat la calea chineză de construire a socialismului, prin cunoscuta declarație de independență a PMR din aprilie 1964.

În plus, în 1963-1964, la presiunile internaționale, dorind să adere la ONU, România a trebuit să creeze o amnistie generală fiind eliberați toți deținuții politici, care ulterior au fost mutați cu domiciliu forțat în diferite zone ale țării.

Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș,  Vasile Patilineț au reușit să izoleze în Partidul Muncitoresc Român oameni fideli lui Dej: Petre Borilă, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș susținând candidatura și nominalizarea lui Nicolae Ceaușescu un ilegalist care se apropiase de Dej în anii închisorii petrecuți la Târgu Jiu. Evident, Nicolae Ceaușescu, un om comunist de 47 de ani în 1965 urma să fie controlat de ei, numai că Nicolae Ceaușescu avea alte planuri, el reușind alături de Vasile Patilineț să preia ușor frâiele puterii și să scape de tutela lui Maurer.

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost înmormântat cu funeralii naționale, în Mausoleul din Parcul Carol din București, de unde în anii 90 a fost scos.

Nicolae Ceaușescu a acceptat în anul 1970, realizarea filmului Puterea și Adevărul unde era prezentată romanțat evoluția României în 1944-1965. Rolul lui Dej a fost jucat de Mircea Albulescu (Pavel în film). Ion Besoiu a jucat rolul lui Ceaușescu (Duma în film), Lazăr Vrabie a fost Drăghici (Olariu în film). Amza Pellea a fost Pătrășcanu (Petrescu în film). Deși Pătrășcanu este executat în închisoare, în film, apar scena fictivă a reconcilierii Dej-Pătrășcanu dar și scena fictivă a ascensiunii lui Ceaușescu care îl înfruntă mereu pe Dej în multe decizii, inclusiv arestarea lui Pătrășcanu.