26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL

Legea Nr.96 din 20 mai 1998 reglementază faptul că ziua de 26 iunie, se sărbătorește oficial ca Ziua Drapelului Național.

Îmi vin în minte, cuvintele Domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza din anul 1861:

„Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.

Drapelul Național este primul simbol al independenței și identității naționale. Istoria „flamurii roș-galbene-albastre” cum o numea poetul oltean Adrian Păunescu începe încă de la Tudor Vladimirescu, atunci când pe drapelul Revoluției, pe care apăreau Acvila cruciată, Mântuitorul Hristos și Sfântul Teodor Tiron, legenda spune că veștmintele Mântuitorului erau în culorile roșu, galben și albastru. După asasinarea lui Tudor, un pandur, viitorul maior Cacalețeanu  a ascuns drapelul în costumația de pandur, apoi l-a zidit în pereții casei sale din Craiova, de pe Calea Unirii,

Cu ocazia venirii la Craiova a Domnitorului Carol I, în contextul declanșării Războiului de Independență.  acesta a primit drapelul Revoluției lui Tudor.

Decizia de a folosi prima dată tricolorul are legătură directă cu Armata Română. Regenerată prin Regulamentele Organice din 1831 și 1832, Armata Română avea nevoie de un drapel de luptă și de un pavilion pentru structurile de luptă navale fluviale.

Domnitorul Alexandru Ghica a trimis în 1834, Sultanului Mahmud al II-lea, pentru prima dată, un model tricolor, având succesiunea roșu, albastru, galben în sistem de dispunere orizontală. Pe drapel erau stele și un cap de pasăre. În 1840, același domnitor a introdus un model având culorile egale, în dispunere orizontală, roșul fiind sus, galbenul la mijloc cu un scut alb pe care era acvila munteană, având cruce și coroană, scutul fiind brodat cu fir de aur pe margine, albastrul în plan inferior.

Revoluționarii pașoptiști au decis prin două decrete, adoptarea drapelului tricolor, Decretul Nr.1 – 14/26 iunie 1848 -drapel albastru, galben, roșu, cu dispunere orizontală albastrul în partea de sus și deviza „Dreptate Frăție”, Decretul Nr.252 -13/25 iulie 1848 prin care, folosind modelul revoluționar francez, dispunerea culorilor a fost verticală, cu albastrul la lance, galbenul la mijloc și roșul în vânt, culorile având dimensiuni egale.

Barbu Știrbei, domn în perioada post-pașoptistă până la declanșarea Războiului Crimeii a revenit la dispunerea culorilor pe orizontală.

La data de 6 februarie 1859, atunci când a sosit la Buzău, în drumul spre București, dinspre Moldova, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a primit onorul cu drapelul tricolor din partea comandantului unității de dorobanți a orașului. La fel s-a întâmplat la intrarea în fiecare oraș din Muntenia, de pe traseul spre Capitală, inclusiv la București

Drapelul național a fost înfipt pe redutele de la Grivița, Rahova, a trecut în defilare pe sub arcurile de triumf ale Capitalei, a fost arborat ca Mare Pavoaz al navelor române de la Marea Neagră, după unirea Dobrogei cu România la 14 noiembrie 1878,  a însuflețit luptele din Transilvania, apoi pe cele de la Mărăști, Mărășești, Oituz, a fost arborat la marile acte de unire ale Basarabiei, Bucovinei, Banatului, Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei cu România, a fost în fruntea Armatei Române pe Frontul de Est și pe Frontul de Vest al celui de Al Doilea Război Mondial, a fost arborat la sediile Tratatului de la Varșovia, ONU, NATO, Uniunii Europene, fiind elementul principal de identificare a României unite, independente și suverane în lume!

La Mulți Ani Români! La Mulți România!

Sursa foto: Timpul.md