Nu și-a scris testamentul cu vin roșu, într-o crâșmă din Obor. Nu avea nici căsuță cu cișmea, unde să-l lase tramvaiul deși locuia pe Bulervardul Elisabeta, pe stânga când coborai dinspre Univrsitate spre Cișmigiu vrând s-o apuci spre Cotroceni și Gara de Nord, nu departe de parcul respectiv.
Acolo a fost găsit mort, singur, la peste 90 de ani, într-o tristă zi de vară a anului 2006, chiar 18 iunie.
Gică Petrescu apăruse într-un singur film autobiografic, Muzica e viața mea.
Soția Cezarina, dispărută în septembrie 1989 și el, Gică Petrescu, un om al vechiului București, absolvent al Liceului Șincai, student la Drept, au trăit pentru muzică.
Că mica sa casă , apartament sau garsonieră care în orice țară civilizată ar fi fost muzeu fiindcă e la 2 pași de Cișmigiu și de Primăria Generală a Capitalei a fost sigilată de ANAF pentru neplata datoriilor nu surprinde,
Apar pe internet poze cu morminte în bălării ale unui Victor Babeș, Spiru Haret, Eugeniu Carada. De ce ar fi memoria lui Gică Petrescu altfel?
Ăștia suntem și ne merităm soarta!
Una peste alta, așa la ceas de seară, un pahar de vin roșu merită să închinăm în memoria marelui Gică Petrescu!
Sursa foto: Audioteca
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
