15/28 noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei cu România

Iancu Flondor, fruntaș român din Bucovina a cerut la 14/27 octombrie 1918, unirea cu România, alături de Sextil Pușcariu și alți fruntași români, Bucovina fiind condusă de Consiliul Secretarilor de Stat, 14 la număr, un fel de Executiv, asemeni Consiliului Dirigent din Transilvania, coordonat de Consiliul Naținal Român, cu rol de Legislativ.

Iancu Flondor a cerut Armatei Române să intervină, deoarece ucrainenii au trecut la genocid, violau femeile, ucideau bătrâni, copii, furau tot ce găseau și la restul dădeau foc.
Ca o paranteză necesară, ferocitatea ucrainenilor avea să se vadă și în Al Doilea Război Mondial când SS alegea voluntari ucraineni să masacreze evreii din Galiția. În lagărul de la Sobibor (faimos pentru singura evadare masivă a evreilor ănchiși într-un lagăr nazist de concentrare), evreii închiși acolo pe criterii rasiale, criminale de către naziști, ajunseseră să se teamă mai mult de paza ucraineană decât de efectivele naziștilor din SS.

La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei de la Cernăuţi, a avut loc în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Au participat mii de locuitori români, polonezi, ruteni, germani, evrei.
Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor au prezidat Congresul. La propunerea lui Iancu Flondor, Congresul a votat cu majoritate zdrobitoare următoarea rezoluție:
„Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

Sursa foto: Arhivă