La 10 octombrie 1914, Regele Carol I al României murea. A fost liderul cu domnia cea mai lungă de peste 48 de ani, întrecându-l și pe Ștefan cel Mare.
Moartea sa a venit într-un moment greu. Începuse Primul Război Mondial și el a ales neutralitatea, conform dorinței clasei politice deși a fost un german ca gândire. A fost un bun român și asta nu i se poate contesta. A detestat fanariotismul pe care l-a găsit dar a înțeles că a fost felul nostru de a fi într-o lume nesigură. Nu poți fi decât dacă ești un bun comandant de navă. să ții cârma stabilă în vremuri de furtună. Iar România a fost mereu în ape învolburate. Adică niciun vecin nu ne-a fost permanent prieten.
Cei ce doreau intrarea în război de partea Antantei au răsuflat ușurați. Era o chestiune de timp până când Ferdinand avea să intre în conflict contra Germaniei natale.
Totuși, modernizarea României după 1866. Constituția, Independența, unirea Dobrogei și Cadrilaterului cu România i se datorează.
Carol I venit incognito în mai 1866, la Turnu Severin, iar de la Sinaia, plâns de o țară întreagă, a ajuns să se odihnească la Curtea de Argeș.
Deviza lui a fost: „Totul pentru Țară, nimic pentru mine”.
Carol I a fost un lider emblematic. O dată cu el a murit și un mod de a face politică în România.
Sursa foto: Diana Mandache, Jurnal de istoric