Partidul Români pentr România: „Tudor Vladimirescu, alături de Mihai Viteazul reprezintă cel mai important simbol al Olteniei”

Președintele Partidului Români pentru România, deputat general maior prof.univ.dr Nicolae N Roman a prezentat un comunicat dedicat celebrării pe 21 martie a Zilei Olteniei.

În comunicat se arată:

„Ziua de 21 martie a devenit prin lege Ziua Olteniei pentru a rememora fundamentalul moment de la 21 martie 1821, când venind dinspre Oltenia, trupele pandurilor conduse de Tudor Vladimirescu au intrat în București pe Calea Craiovei, Podul de Pământ, actuala Calea Rahovei, stabilindu-și tabăra în zona actualului Spital Panduri, de unde Tudor a mers spe Mitropolie (Dealul Patriarhiei de azi).
​Aici Mitropolitul și boierii l-au primit în uralele locuitorilor Bucureștiului, Tudor lansând proclamația prin care cerea să lucrăm „cu toţii dimpreună obşteasca fericire, făr de care norocire în parte nu poate fi (…) Să ne unim dar cu toţii, mici şi mari, şi ca nişte fraţi, fii ai uneia maici, să lucrăm cu toţii împreună, fieştecare după destoinicia sa, câştigarea şi naşterea a doua a dreptăţilor noastre”.
​Așadar, cuvintele „năzuința spre fericire” prezente în Declarația de Independență a SUA din 4 iulie 1776, inspirate de iluminismul european se regăseau și în Proclamația de la București a lui Tudor Vladimirescu.
​Tudor Vladimirescu, alături de Mihai Viteazul reprezintă cel mai important simbol al Olteniei, Oltenia care a dat țării fundamentala instituție a Băniei. Banul Olteniei avea dreptul de a aplica în numele domnitorului legea în Oltenia fără niciun amestec al Domniei. Numai pedepsele capitale erau pronunțate de către Domnitor și Sfatul Domnesc.
​Fanarioții încercaseră fără succes să distrugă Bănia, dar domnitorul Manolache Giani Ruseț alungat din București în urma unui război ruso-turc va conduce în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pentru un an, Țara Românească de la București, de unde va da decrete domnești pentru o scurtă perioadă.
​Tudor Vladimirescu inițiase mișcarea de la 1821 în coordonare cu Eteria pe plan extern dar și în înțelegere cu boierii din Comitetul de Oblăduire, dar dezavuarea mișcărilor românească și greacă de către Rusia care sprijinise discret cele două mișcări i-a făcut pe boieri să îi ceară lui Tudor aflat la Țânțăreni în februarie 1821, unde ajunsese după lansarea la 23 ianuarie 1821 a Proclamației de la Padeș să oprească ridicarea la luptă.
​Tudor și-a asumat revoluția în fruntea națiunii sale, solicitând puterii otomane să accepte revendicările naționale românești.
​La 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu și Oltenia și-au asumat idealurile de unitate și luptă pentru independență. Nu întâmplător, la 1848, mulți dintre pandurii lui Tudor aflați atunci în Armata reînființată în 1831, se aflau din nou în fruntea Revoluției. Este de ajuns să amintim uriașa personalitate a generalului Gheorghe Magheru pe plan militar și a lui Petrache Poenaru pe plan științific și cultural.
​Nicolae Pleșoianu, Christian Tell, Alexandru, Nicolae, Radu, Ștefan Golescu (fiii lui Dinicu Golescu) și Alexandu G. Golescu (nepotul lui Dinicu Golescu), Nicolae Bălcescu au fost fără îndoială animați de ideile plămădite la 1821, care la 1848 au atins maturitatea firească, ducând la 1859, la Unirea Principatelor și în 1877 la cucerirea pe câmpul de luptă a Independenței naționale a României.
​La ceas aniversar, urez tuturor oltenilor din lume „La Mulți Ani” pentru că oltenii, din rândul cărora și eu fac parte au respectat mereu cu sfințenie ceea ce scria la 17 ianuarie 1859 ziarul „Românul”: „Nici o putere omenească nu va putea în viitor despărţi ceea ce Dumnezeu a unit pentru eternitate”!”

Sursa foto: Facebook