Omagiu adus marelui inventator Petrache Poenaru – 10 ianuarie 2025!

Marele Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799, la Benești-Vâlcea.

A murit la București, la 2 octombrie 1875.

El a rămas celebru pentru inventarea stiloului cu rezervor la 25 mai 1827.

Senatorul de Prahova Ninel Peia i-a adus un omagiu:

„Petrache Poenaru a fost un pandur al lui Tudor Vladimirescu.

A fost dus la Tudor și reclamat că la o bătaie dintre panduri și arnăuți nu a dat cu pistoalele și nici nu a tras sabia.

Nici nu s-a încăierat. Tudor l-a întrebat ce știe să facă. I-a spus că știe geometrie, calcul, știe cum se fac poduri de vase.

Că mai știe limbi srrăine și că știe a scrie și a citi. Mai era și poet.

Tudor nu l-a certat ci l-a luat pe lângă sine să-l ajute la traversările Jiului, Oltului altor râuri mai mici și pâraie.

L-a pus să-i redacteze acte administrative și politice.

Apoi l-a povățuit să nu neglijeze școala!

După înfrângerea Revoluției, pandurul Petrache Poenaru s-a dus la școli înalte.

A plecat la Paris iar la 27 mai 1827, a brevetat Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre).

Nu a reușit să îl producă în serie, pentru că un alt inventator, Lewis Edson Waterman, american de origine, a preluat ideea lui Poenaru și a perfecționat fluxul de cerneală spre peniță. În 1884, noul produs a primit dreptul de a fi produs în serie.

Petrache Poenaru va fonda Școala Centrală din Craiova la 1826. Apoi va fi din 1850 membru al Eforiei Școalelor Naționale. Va contribui la crearea unei Școli de Agricultruă și a primei școli profesioniste pentru construcția de poduri, precursoarea Politehnicii bucureștene de astăzi.

Tot Petrache Poenaru este socotit primul călător român cu trenul. A călătorit la 27 octombrie 1831 cu trenul de la Manchster la Liverpool, asta ăăn condițiile în care calea ferată se inaugurase la 15 septembrie 1830.

Până la moartea sa, la 2 octombrie 1875, Petrache Poenaru a fost un „pandur” destoinic apărător al științei naționale și al educației naționale. A fost ales din 1870, membru a ceea ce astăzi numim Academia Română”