Istoricul și editorul Adrian Scrieciu, o nouă carte de excepție: „Ultimii aliați ai lui Hitler”! Este o producție marca Editura Cartex 2024!
În acest an, se împlinesc 80 de ani de la Debarcarea din Normandia, de la Actul de la 23 august 1944! Definițiile clasice de manual spun că aceste două momente au pus pe butuci Al Treilea Reich și că spectrul dezastrului a fost tot mai evident. Oare așa să fi fost?
Noua carte a istoricului și editorului Adrian Scrieciu, vechi prieten al meu pare să aprofundeze „îndoiala” din spatele întrebării mele.
Autorul analizează două elemente cheie. Oamenii lui Hitler au imaginat două planuri, Margareta I și II, vizând preluarea controlului în Ungaria și România. Cel de al doilea plan deși creionat, nu s-a mai pus în aplicare, fiindcă Hitler nu dispunea de forțe suficiente pentru a controla România iar regimul Antonescu părea stabil (cel puțin, Hitler nu se îndoia de Antonescu precum în cazul lui Horthy).
Croația și Ungaria sunt singurele puncte de rezistență ale lui Hitler, în Balcani, numiți de Churchill, „burta moale a crocodilului”. Ante Pavelic, Poglavnikul NDH și Ferenc Szalaszi, liderul Partidului Crucilor cu Săgeți sunt loiali cauzei Axei iar Hitler se bizuie pe ei. Partizanii comuniști greci și iugoslavi împing ocupația generalului Lohr, care nici el părea să nu mai fie sigur și se gândea cum să salveze Austria în care copilărise și se formase. În Grecia mai erau naționaliștii lui Napoleon Zervas, în Iugoslavia mai erau cetnicii lui Dragoljub Mihailovic.
Să nu uităm că, de la Peermunde, Wernherr von Braun pregătise în toamna lui 1944 tiruri de rachete V2 asupra Angliei. Hitler supraviețuise atentatului din iulie 1944, iar Abwehr-ul lui Canaris fusese dizolvat încă din februarie 1944.
Bătălia Budapestei în care generalul Maximiliian von Weichs a adunat ultimele rămășițe din Balcani a fost numită „Stalingradul de la Dunăre”. Așadar, cartea lui Adrian Scrieciu arată de ce „meciul se juca în continuare” la finalul anului 1944!
Sursa foto: Adrian Scrieciu/Cartex