General Nicolae N.Roman; „Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie 1917-19 iulie/1 august 1917) ”

Generalul Roman, Președintele Partidului Români pentru România a declarat:

„Armata a 2 a culege laurii unei victorii impresionante
Ziua de 11 iulie este pentru mine o zi deosebit de importantă. La 11/24 iulie 1917 (calendarul oficial românesc arăta 11 iulie, cele german și austro-ungar arătau 24 iulie), Generalul Alexandru Averescu, ilustru comandant al Armatei a 2 a Române a dat ordinul de atac în ofensiva de la Mărăști.
Ca militar de carieră mă mândresc că m-am aflat la comanda structurilor continuatoare a glorioaselor fapte de arme săvârșite de către Armata a 2-a comandată în Războiul de Reîntregire de către generalul (mareșal din 1930) Alexandru Averescu, erou al României, cât și de către Armata a 4-a pe care în anii aceluiași Război de Reîntregire, a comandat-o generalul (ulterior mareșal, în 1930), Constantin Prezan, de asemenea erou național al României.
Generalii Prezan și Averescu erau rivali ca gândire strategică. Deși, teoretic, în 1917, Prezan îi era superior lui Averescu, practic, Regina Maria a României, cu greu a reușit, dar a reușit totuși să-i determine să lase disputele personale pe planul al II-lea, prioritară fiind suveranitatea României în acel an de cumpănă 1917.
Bătălia de la Mărăști a fost un succes militar. Geniul militar al lui Averescu a găsit „spărtura” în frontul inamic unit german și austro-ungar (Grupul Gerok format din Grupul Ruiz și Grupul 8 Armată). El a planificat ca spargerea frontului să fie făcută între Poiana Încărcătoarea și localitatea Mărăști.
Generalul Averescu îi avea ca subordonați pe generalii Arthur Văitoianu și Gheorghe Văleanu.
Corpul 4 Armată român urma să atace pe flancul stâng pe direcția Coada Văii Babei. La sud, pe flancul drept, Armata a 4-a rusă trebuia să coopereze cu Armata a 2-a Română.
Succesul ofensivei românești a fost totuși limitat de cererea Marelui Caracter General ca ofensiva să se oprească, deoarece generalul rus Șcerbacev primise ordin de la Guvernul socialist revoluționar rus condus de Kerenski, pe care Lenin în aprilie 1917 nu reușise să-l doboare, să oprească acțiunile ofensive rusești de susținere a ofensivelor românești.
Totuși, generalul Averescu a decis să continue ofensiva pe aliniamentul favorabil Armatei Române Măgura Cașin – Sboina Neagră – valea Putnei – valea Sării.
Generalul Averescu a reușit să elibereze Soveja și chiar a dorit să treacă peste frontiera de la finalul anului 1916, pentru a pune steagul românesc pe un teritoriu eliberat pentru a ridica moralul trupelor române. La Soveja, locuitorii i-au primit pe români cu flori. Aici a fost lichidat centrul de sprijin al Diviziei 218 germane. Respectiva Divizie a pierdut aici 66% din efective. De asemenea, Divizia 1 Cavalerie Austro-Ungară a avut pierderi grele. Fiul Arhiducelui Iosif, ofițer în Regimentul 7 Husari a fost capturat de soldații români. Succesul de la Soveja a fost marcat de atingerea cursului râului Putna. Moartea eroică a căpitanului Coravu (maior post-mortem) din Regimentul 22 a ilustrat spiritul de sacrificiu al ofițerilor români.
În Notițele zilnice de război, pe care le-a scris, în ediția publicată în anul 1992, generalul Averescu scria :
„Generalul Văitoianu este de părere că în direcțiunea Lepșei, am putea merge până peste frontieră. Ideea îmi surâde, mi-ar plăcea să pot planta un drapel pe un petec din pământul ce voim să îl cucerim, pentru a se simboliza aspirațiunile noastre. L-am rugat în acest sens și mi-a făgăduit că dorința mea va fi satisfăcută”
Spre finalul Bătăliei de la Mărăști, românii au atins aliniamentul Arșița Mocanului – plaiul Măgurei – Dealul Războiului – Dealul Sbina – Dealurile Tiua Neagră – Tiua Golașă și la vest de localitățile Negrilești, Topești și Valea Sării. Ultimul obiectiv al generalului Averescu a fost încercarea de a cuceri fortificațiile de beton de la Măgura Cașinului, aflate în extrema de nord a Armatei a 2. Fortificațiile erau apărate de tehnică militară și de secuii din Regimentul Austro-Ungar 82 Infanterie. Din păcate, după câteva asalturi, fortăreața a rezistat și generalul a decis încetarea atacului român.
În Notițe, Generalul Averescu scria despre victoria de la Mărăști:
„Moralul ofițerilor și trupei Armatei II române s-a ridicat foarte mult, căci pentru întâia oară după 11 luni de la intrarea României în război, ei au văzut că inamicul atacat fuge din fața lor, că el cedează terenul, că-i iau prizonieri, că-i capturează material (arme, mitraliere, tunuri)”.
Succesul de la Mărăști s-a concretizat în eliberarea a 30 de sate, eliberarea a 500 de km² din teritoriul național. 3.000 de soldați austro-ungari, germani au devenit prizonieri de război, iar 60 de tunuri au fost capturate.
În consecință, exprim sentimentele mele de aleasă prețuire și profund atașament față de valorile naționale pe care mareșalul Alexandru Averescu le-a promovat, luptând eroic în ofensiva de la Mărăști (11/24 iulie 1917-19 iulie/1 august 1917).”