La 20 martie 1820, Aleandru Ioan Cuza, viitorul domn al României Unite vedea lumina zilei pe o moșie a familiei Alexandru Ioan Cuza și Sultana Cozadini din Bârlad, Vaslui.
Educat la Școala Cuenim din Iași, format la Paris în Drept, fără a obține însă Licența, Alexandru Ioan Cuza intră în administrația publică a Moldovei de tânăr în Epoca Regulamentelor Organice, fiind președintele Judecătoriei Covurlui, Prefect de Covurlui , toate aceste funcții fiind în intervalul 1842-1857.
În 1857-1858 devine ofițer și adjunct al șefului Armatei Moldovei. Ales domnitor în ianuarie 1859, la Iași și București, dă o serie de reforme fundamentale în intervalul 1859-1866.
Detronat la 11/23 februarie 1866, pleacă în state din Europa unde moare la Heidelberg, Germania, la 15 mai 1873.