Sfântul Valentin – 14 februarie 2025 – evocare deputat Sorin Titus Muncaciu

Dr. Sorin Titus Muncaciu a scris pe Facebook:

„Sfântul Valentin s-a născut în Italia, undeva în anul 175 p.Chr, în timpul domniei împăratului Marcus Aurelius. Tradiția spune că Valentin a fost un creștin care a devenit chiar preot. Tradiția a spus că el îi cununa în secret pe creștinii care își uneau destinele în numele lui Hristos. Martirizarea sa s-a făcut în anul 273 p.Chr., când Valentin avea 98 de ani, împărat fiind Aurelian, cel care a retras administrația și trupele romane din Dacia, la sudul Dunării.
Prima dată, celebrarea lui Valentin s-a făcut la inițativa Papei Gelasius I în 496 p.Chr. În actul de beatificare se spunea că sfântul Valentin a făcut fapte chiar dacă necunoscute oamenilor, cunoscute lui Dumnezeu.
Sfântul Valentin este o sărbătoare a dragostei, celebrată în Occident în general și în SUA în special. În SUA, libertatea cultelor religioase a făcut ca mulți italieni catolici imigranți să celebreze acest sfânt iar el să fie preluat și de ceilalți locuitori creștini indiferent de confesiune: catolică, protestantă sau neoprostestantă. Practic, mulți sfinți, multe obiceiuri din tradiția creștină clasică au revenit în actualitate ca urmare a unor acțiuni culturale moderne.
Calendarul creștin ortodox consemnează mai mulți sfinți cu nume asemănător: la 10 februarie, mucenița Valentina, doi mucenici cu numele Valentin la 24 aprilie și 24 octombrie.
La 30 iulie, românii ortodocși îl celebrează pe sfântul Valentin, episcopul Umbriei.
🇷🇴Cât privește un corespondent românesc al sărbătorii îndrăgostiților, românii, tradițional, la 24 februarie celebrează Dragobetele, ale cărui rădăcini sunt în fondul comun carpato-danubiano-balcanic, deși specialiștii au localizat ca sigur începutul celebrării sărbătorii de Dragobete în secolul al XIX-lea.
Așadar, Sfântul Valentin, celebrat pe 14 februarie, în ciuda aspectului în general comercial și specific așa-ziselor tradiții urbane este un exponent al creștinismului primar, de aceea, ca parte a creștinismului universal, dar și ca moștenitori ai Antichității romane noi românii îi acordăm atenția care i se cuvine.”