Să ne amintim de Nicolae Bălcescu, Învățătorul Nației

Nicolae Bălcescu a trăit între 29 iunie 1819 și 29 noiembrie 1852. S-a născut la București, dar avea rădăcini oltenești și muntenești.

A studiat la Sfântul Sava la București, a fost din 1838 ofițer în Armata Română. Din 1840, s-a dedicat cauzei revoluționare ca toți tinerii cultivați ai generației sale. A fost arestat până la 1843, apoi a fondat Frăția. Este în linia 1 a revoluțiilor pașoptise din Franța și Muntenia.

A scris în 1844,  Puterea armată a Poporului Român de la Întemeierea Prințipatului Valahiei, Mersul Revoluției Române, Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pe care, din cauza bolii de tuberculoză, incurabilă atunci, contractată la Mărgineni în temniță nu a finalizat-o.

Lucrarea sa din 1844 a devenit din 1855, manual de studiu la Școala Ostășească de la București, iar lucrarea despre Mihai Viteazul este un etalon al istoriografiei românești.

Alături de AT Laurian în 1845, Nicolae Bălcescu a scos Magazin Istoric pentru Dacia.

Moartea sa la 33 de ani, la Palermo, în Sicilia l-a așezat între clasicii istoriografiei și istoriei politice a românilor.

Sursa foto: Wikipedia/Radio România Cultural