Pentru mine, luna octombrie a fiecărui an semnifică Ziua Armatei Române. Dar nu doar eliberarea Careiului la 25 octombrie 1944 este importantă. Regiunea Argeș-Muscel a fost una din cele mai importante pentru întreaga istorie a Țării Românești. Câmpulung a fost un centru nu doar politic și comercial dar și unul de spionaj. Neacșu din Câmpulung, negustor patriot scrie o scrisoare la 29 iunie 1521 către comitele Brașovului Iohann Beckner (Hanăș Beckner) în care îi raportează mișcările de trupe ale turcilor lui Mehmet Beg, pașa de Nikopole spre Ardeal. Era cu 5 ani înainte de Bătălia de la Mohacs din 1526 care a făcut să dispară Ungaria de pe harta lumii. Era al doilea an de domnie al Sultanului Soliman Magnificul (1520-1566). Câmpulung și Curtea de Argeș au fost capitale ale Țării Românești.
Argeșul a dat lumii mari boieri și oameni politici, militari, precum Goleștii și Brătienii. Important centru militar, Piteștiul are calitatea de a adăposti Unitatea Militară a Arhivelor Militare ale României la nivel național.
Revenind la luna octombrie, în acest an, la 25 octombrie 2024, la protestele rezerviștilor militari, ca de obicei, rezerviștii militari și veterani ai teatrelor de operații din Afghanistan sau Irak au fost în stradă pentru revendicările lor.
Ca istoric, am mulți prieteni la Pitești, cu unii am fost coleg de facultate, cu alții am fost coleg de generație și formăm generația de istorici actuali. Unii din conducătorii Arhivelor Militare de la Pitești mi-au fost profesori și colegi la catedră.
Din pozele pe care le-am primit cu ocazia protestului, de la prietenii argeșeni, mi-a atras atenția una. În autocar, unul dintre rezerviștii argeșeni, domnul Cătălin a făcut semnul partizanilor antihitleriști pe plan mondial…pumnul strâns cu brațul flexat la 90 de grade, ca un salut al luptei pentru victorie. Regăsim salutul la partizanii iugoslavi ai lui Tito, îl găsim la partizanii greci ai lui Nikos Beloiannis, Markos Vafiadis, la luptătorii formațiunilor patriotice din România anilor 1941-1944, contra dictaturii pro-hitleriste.
Dar oare de ce sunt argeșenii hotărâți? Toată lumea, când vorbește de Primul Război Mondial, sau Războiul de Reîntregire se referă la bătălia de rezistență din Munții Gorjului și de la Târgu Jiu, la Bătălia de la Turtucaia sau de la Mărăști, Mărășești, Oituz.
Prea puțini știu de Bătălia de la Dragoslavele. A avut loc în zona Bran-Câmpulung între 8 și 23 octombrie 1916. Vânătorii de Munte români și infanteriștii români au oprit temporar înaintarea trupelor Puterilor Centrale. În data de 14 octombrie, comandantul von Morgen a dar ordin Brigăzii a 8-a de Munte KuK a Corpului I de rezervă să ocupe cetatea Rucăr, la sud de pasul Rucăr-Bran. Dviziile 12 și 22 ale Armatei Române nu au rezistat atacului pe flanc, în condițiile de drum accidentat și poteci de munte. La 26 octombrie, von Morgen a încercat să ocupe localitatea Dragoslavele dar forțele românești, regrupate au respins atacul. La 27 octombrie 1916, soldații români au contraatacat inamicul având sute de morți, răniți și 300 de soldați capturați.
Astăzi, în cinstea Bătăliei de la Dragoslavele, Batalionul 30 Vânători de Munte, cu garnizoana în Muscel-Argeș, se numește Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”.
De asta sunt argeșenii hotărâți când e vorba să își apere drepturile. La Dragoslavele, s-a aplicat prima dată deviza care a făcut glorie la Mărășești: „Pe aicea nu se trece”!
Sursa foto: Arhivă LAPDM Argeș
