Revista Flacăra – creația „Belle Epoque”, redefinirea interbelică și comunistă

Revista Flacăra își leagă numele de Belle Epoque, adică de perioada de dianintea Primului Război Mondial. Apare la 22 octombrie 1911 și este expresia culturii unei Românii unite și independente care aspiră la reîntregirea națională. Primul ei director a fost Constantin Banu

Revista s-a bazat mult atât pe publicarea creațiilor, cât și pe interviuri cu vedetele (în adevăratul înțeles al cuvântului) epocii: Barbu Ștefănescu Delavrancea, George Coșbuc, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Alexandru Vlahuță, Octavian Goga, George Enescu, Spiru Haret.

Reapare după finalul Primului Război Mondial, în 1922, tot sub direcția lui Constantin Banu când cultura interbelică, neoromânescul lui Carol al II-lea o face din nou citită cu pasiune, în ciuda exceselor anti-semite, legionare și radicalismului ortodox.

Evident, Al Doilea Război Mondial o interzice, dar comuniștii, după 1948, decid (mulți dintre ei, intelectuali sau măcar trăitori în Bucureștiul interbelic o citiseră chiar  dacă erau muncitori sau mici negustori) să o revitalizeze în 1952.

Așa se face că la 31 de ani de la apariția PCdR, în mai 1952, Flacăra reapare, tot cu profil cultural, politic, artistic, social ca și în interbelic. Sunt prezente voci celebre precum: Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Adrian Păunescu, Ovidiu Ioanițoaia, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Aurel Baranga, Fănuș Neagu, Marin Sorescu,

Perioada 1973-1985 îl are ca redactor pe Adrian Păunescu, acela care va crea și Cenaclul Flacăra, mișcare de masă care promova creațiile muzicale, artistice.

În 2001, Flacăra, care împlinea atunci 90 de ani de existență, s-a rebranduit sub Liliana Petruș. Au publicat Nicolae Manolescu, Alexandru Ștefănescu, Emil Hurezeanu, Mihail Gălățanu, Tudor Călin Zarojanu, Horia Roman Patapievici.

În 2010, la împlinirea a 99 ani de existență, s-a lansat site-ul www.revistaflacara.ro.

Azi, Flacăra împlinește 112 ani de existență!

Sursa foto: Ziua de Constanța