Ne mai despart două zile până la referendumul de la Chișinău și până la alegerile prezidențiale de peste Prut. Dacă Maia Sandu este favorita realegerii, referendumul stă sub semnul întrebării. Dar oare care este scopul său?
Republica Moldova – moștenirea post-sovietică
Republica Moldova este un stat care rezistă din epoca sovietică. Atunci se numea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Hrusciov, urmașul politic al lui Stalin și-a dorit ca statul să fie „grădina de legume a URSS”. Adică. investițiile să fie mai mult pe agricultură. Independența din august 1991 a născut alte probleme.
Evident, cea mai spinoasă este problema transnistreană. Transnistria a fost prima enclavă care s-a autodetonat. Acolo s-a refugiat Armata a XIV-a sovietică, armata RSS Moldovenești. Depozitul de la Cobasna are și armele aduse de trupele sovietice retrase din statele blocului socialist. Războiul din Transnistria a însemnat apariția primului punct nevralgic din lumea post-sovietică. A apărut chiar înainte de Nagorno-Karabach.
Găgăuzia este și ea un punct nevralgic. Desigur, este ușor să spui „Basarabia este România!” Pe fond, este o afirmație corectă! Și totuși, este Republica Moldova identificabilă 100% cu Basarabia? Parțial, este. Basarabia de Sud (Basarabia originară) este în componența Ucrainei. Transnistria a fost creată în anii 20 de Stalin. Hitler i-a dat lui Antonescu o suprafață dincolo de Nistru, cu un centru la Odessa, numită Transnistria. După 1944, Stalin a păstrat o mică suprafață dincolo de Nistru la RSS Moldovenească iar Basarabia de Sud a dat-o Ucrainei. Sunt aproape 2 milioane de cetățeni în Republica Moldova. Cel puțin 10-15 % dintre ei sunt rusofoni în centrul lor tradițonal de la Bălți. Evident, exceptând Transnistria.
Republica Moldova – probleme structurale economice
Judecând cu ochii unuia care a trăit într-o țară candidată la UE, România, am văzut de a însemnat integrarea. Câte schimbări au fost necesare. Poate economia Republicii Moldova să facă față? România o ajută de cel puțin 25 de ani, dacă nu de mai bine de 25 de ani. O ajută cu de toate. De la burse pentru elevi și studenți, până la energie, susținere financiară.
Republica Moldova are de respectat aceleași criterii de la Copemhaga din 1993. Sunt criterii dintr-un timp când Europa era în reformare, expansiune. Azi, Uniunea Europeană e mult mai divizată decât atunci. UE a ajuns la 28 de state, azi 26 după Brexit.Atunci era greu de crezut că statele europene vor avea poziții anti-UE și că vor susține politicile Federației Ruse. Chiar și în 2004, când a fost cea mai mare extindere, părea de necrezut. Adică UE are probleme interne.
Republica Moldova are probleme interne. Nu are coeziune teritorială, Transnistria e separatistă. Găgăuzia e semi-separatistă. Curentul tradiționalist pro-rus este foarte influent. Asta pentru că au fost președinți pro-ruși ca Vladimir Voronin sau Igor Dodon.
Cui folosește referendumul?
Personal cred în șansa Maiei Sandu. Cu toate păcatele ei, este până la urmă o pro-europeană. În ciuda unor amenințări subversive atribuite Federației Ruse, instituțiile de la Chișinău sunt cât de cât cimentate. Referendumul este mai mult o asigurare pentru autorități că mentalitatea pro-europeană există.
Nimeni de la Chișinău nu se hazardează că Republica Moldova va ajunge în următorul deceniu în Uniunea Europeană. Referendumul poate sensibiliza Comisia Europeană. Vor fi mai mulți cetățeni de peste Prut care vor ajunge legal în Uniunea Europeană. România este o portiță de intrare.
România și Republica Moldova se tatonează reciproc. România putea pur și simplu să ofere cetățenia română celor de peste Prut care puteau dovedi că provin din strămoși basarabeni care trăiau acolo înainte de 28 iunie 1940. Sau că provin din români stabiliți înainte de această dată peste Prut. Pur și simplu, deși nu era o unire oficială, neoficial, pe ambele maluri ale Prutului ar fi fost cetățeni români.
Cum văd eu o posibilă Unire?
Cine crede că prezente în UE, România și Republica Moldova s-ar uni, se înșeală. București nu este pentru Chișinău ce a fost Bonn pentru Berlin. Adică cei de peste Prut nu vor ca est-germanii să meargă spre frații lor. Bine, nici timpurile nu mai sunt. În mod clar, România în 1991 nu a dorit unirea cu Republica Moldova.
Bineînțeles că nici autoritățile de la Chișinău nu o vor. Unire înseamnă unificare administrativă. Înseamnă negocieri dure. Cei de peste Prut vor avea mult mai puțini parlamentari. Oare câți miniștri de peste Prut ar conduce de la București întregul teritoriu unificat? Vorbim de posturi de conducere în instituțiile de apărare, ordine publică, siguranță națională.
Avem UDMR ca partid parlamentar ca să nu se supere minoritatea maghiară. Dar oare nu am avea și un partid etnic rusofon în Parlamentul de la București? Cu siguranță ar fi iar alături de UDMR cu care s-ar alia conjuctural ar fi un pol destabilizator de anvergură. Este pregătită România pentru astfel de turbulențe? Evident, că nu este.
Fac abstracție de faptul că România, economic, ar avea serioase probleme ca să absoarbă economic Republica Moldova. Plec de la premisa că România din 2024 stă mult mai bine decât România din 27 martie/9 aprilie 1918 din toate punctele de vedere: politic, economic, militar, siguranță națională, ordine publică. Atunci erau forțe mult mai ostile, mă refer la trupele țariste bolșevizate în debandadă și la forțele naționaliste ucrainene care visau la independența Ucrainei.
Așadar, concluzia mea este că Maia Sandu va fi realeasă la Chișinău. Sincer, este cam singura opțiune viabilă. Dar, la fel de sigur sunt că acest referendum este mai mult pentru inima autorităților de la Chișinău.
Sursa foto: Pixa Bay
