Războaiele Elenei Lasconi

Războaiele Elenei Lasconi. Cea mai vizibilă candidată la alegerile prezidențiale dintre candidații femei e prinsă într-un permanent conflict cu ea însăși.

Am scris atunci când Elena Lasconi s-a decis să pornească spre cursa prezidențială că pornește cu anumite deficiențe de imagine legate de nume dar și de perspectiva prea mare pe care și-o acordă. Vine ca primar dintr-un oraș mic, în ciuda unui background jurnalistic cunoscut și apreciat la vremea lui,

Războaiele Elenei Lasconi – lipsuri recunoscute de ea însăși în cultura de specialitate

Războaiele Elenei Lasconi sunt mai mult cu ea însăși. Pur și simplu, oriunde merge la televizor sau la podcast-uri  se face de râs. A mărturisit că nu se descurcă să vorbească în engleză. Este un dezavantaj major pentru o doamnă ușor trecută de 50 de ani care vrea să conducă România. La drept vorbind este un dezavantaj și pentru un domn, dar doamna Lasconi este femeie și vrea să fie prima femeie președinte a României.  Au trecut doar 35 de ani de la dispariția Elenei Ceaușescu, analfabeta cu ifose de savantă de renume mondial. Ion Iliescu avea 60 de ani în 1990 și vorbea engleză la un nivel foarte bun date fiind activitatea comunistă și studiile la Moscova.

Un alt dezavantaj este faptul că a recunoscut că are limite de cunoaștere a politicii externe. Evident, politica externă este un principal câmp de luptă al unui președinte. Am zice, ok, va avea consilieri. Dar niciun consilier, fie el și Kissinger nu poate să suplinească lipsurile evidente ale celui pe care îl consiliază.

Războaiele Elenei Lasconi –  pedalează pe orice culoar crede că i-ar aduce voturi

Războaiele Elenei Lasconi cu ea însăși continuă cu zelul de a „băga capul în poză” oriunde și oricum. Biserică, broboadă, candelă, cruci, Untold, chermeze și chiolhanuri sătești, oriunde e de pozat, hop și Elena Lasconi. Evident, a fost o viață reporter, e de înțeles. Dar uită că frunzărind electoratul nu devii „Mama Națiunii” cum visase Elena Ceaușescu. Indirect, candidatul Lasconi o copiază pe Elena Ceaușescu.

Războaiele continuă cu declarații ce reprezintă ciorbe reîncălzite. Chestiunea Tezaurului din Rusia, rostogolită și de Florin Cîțu a fost cea mai recentă declarație. Să zicem, că da, vrea și ea să rezolve o chestiune istorică. Suntem oameni și toți vrem să schimbăm lumea. Dar pe mine, mă îngrozește perspectiva oximoronică a gândirii politice a doamnei Lasconi. De asta zic că doamna în cauză poartă războaie cu ea însăși. Am să mă explic.

Oximoronul și Elena Lasconi

Oximoronul este o noțiune de literatură conform DEX: „figură de stil care combină doi termeni contradictorii.” Alăturarea a două noțiuni total opuse  are loc într-un context comic de cele mai multe ori. Cel mai cunoscut oximoron vine de la maestrul Caragiale, pus în gura personajului Pristanda: „Curat murdar!”

Am urmărit interviul legat de Tezaur și de Rusia. Apare construcția oximoronică. Elena Lasconi a spus că nu se va duce niciodată în Rusia într-o vizită dacă ajunge șef de stat. Dar, în același timp, spune că linia ei în materie de politică față de Rusia este ca Rusia să restituie tezaurul. Păi, întreb și eu așa ca istoric ce mă găsesc care la viața lui a predat noțiuni de geopolitică și a mai și scris ceva la viața lui: „cum să refuzi ab initio să te duci în țara căreia ai de gând să îi ceri ceva care consideri că îți aparține de drept?”

Aș cita aici o expresie celebră a unui fost premier britanic, Lord Palmerston: „Anglia nu are prieteni sau aliaţi permanenţi, ci doar interese permanente!” Poate îi folosește doamnei Lasconi în abordarea personală a domniei sale în privința Tezaurului României de la Moscova.

Problema Tezaurului „a pus capac” tuturor președinților României de la Ceaușescu, primul președinte al țării, instaurat până acum 50 de ani și până la cel în exercițiu, Klaus Werner Iohannis. Pe cine trimite doamna Lasconi la Moscova? Un ambasador? Există o comisie mixtă de ani de zile care n-a reușit mare lucru. Și să nu uităm că inclusiv generalul academician Dorin Prunariu a fost ambasador al României în Federația Rusă.

Observații de final

Am auzit și motivația poziției doamnei Lasconi privind poziția sa legată de cazul Șoșoacă. A fost un fel de „adio dar rămân cu tine”. Elena Lasconi a spus că poziția sa a fost pentru democrație nu pentru Șoșoacă, exclusă de CCR de la prezidențiale. S-a mirat că nu a văzut oameni în stradă în sprijinul doamnei Șoșoacă.

Asta mă face să cred că Elena Lasconi este total lipsită de vocație politică pentru postul pe care îl vizează. Poate fi foarte bine primar, parlamentar, poate fi și ministru că asta e, Guvernul a văzut multe „dezastre” iar Elena Lasconi se încadrează la categoria mică spre mijlocie ca potențial ministru undeva. Am văzut politicieni și mai slabi în Guvern decât ea.

Dar să spui că susții că o persoană complet antidemocratică în gândire și acțiune în dreptul de a candida. când CCR a demonstrat că Diana Șoșoacă a încălcat Constituția, este clar ce fel de Președinte al României ai putea fi. Unul pentru care Constituția României ar fi ceva la care te raportezi ca la limba engleză: înțelegi, dar nu poți vorbi.

Un sfat ca de la absolvent de facultate, la absolvent de facultate:

Personal, în cursul pregătirii mele profesionale, am urmat două cursuri: Istoria partidelor politice, Istoria și reformele Constituțiilor României. Adică, pe undeva, ca simplu absolvent (ceea ce scriu aici nu are legătură cu profesia mea de bază, nici cu instituția unde îmi desfășor activitatea și  nici nu reprezintă punctul de vedere al instituției de învățământ superior și nici al ziarului  este opinia mea personală de simplu absolvent de facultate) îmi permit să vă dau un sfat, Doamna Primar reales și Candidat la Prezidențiale, Elena Lasconi:

Doamna Lasconi ar trebui să știți că arma principală a unui Președinte al României este Constituția României.

Doamna Lasconi, la final, din două,, una: dacă nu înțelegeți această carte de căpătâi, aveți dreptul să candidați că așa e democratic, dar cu siguranță, și românii care au deschis măcar din curiozitate Constițuția României. au dreptul să nu vă voteze.

Sursa foto: Arhiivă