Am citit cu mai bine de două decenii în urmă „Nimic nou pe Frontul de Vest”, romanul de mare încărcătură emoțională, un best-seller al genului „anti-război” scris de Erich Maria Remarque, scriitor german născut la Osnabruk în Westfalia în anul 1928. Adică la un deceniu de când Germania ieșise înfrântă din Primul Război Mondial.
În roman, eroul principal are 17 ani, este educat de profesorul lui de istorie să devină bărbat și erou pentru țara lui, cel de Al Doilea Reich German, proclamat în ianuarie 1871 la Versailles în Parisul ocupat. Totuși, tânărul Paul vede lumea războiului, vede pe pielea lui lipsurile Armatei Germaniei, avansul francez. Educat de un bătrân soldat, Paul își confruntă într-o permisie bătrânul profesor, apoi, în ultimele zile ale războiului, dorind să deseneze un copăcel unde se așezase o mică vrabie, care scăpase de ploaia de obuze care măturaseră linia de luptă din fața tranșeelor, este împușcat, în timp ce comunicatele oficiale ale zilei anunțau „nimic nou pe frontul de Vest”. Este normal, moartea unui soldat nu înseamnă nimic la scara unui război, poate doar un citat la OZU, adică ordinul de zi pe unitate.
În 1979, la 61 de ani de la încheierea primului război mondial, americanii de la Hollywood au făcut un film, în care rolul lui Paul a fost jucat de Richard Tomas iar al bătrânului soldat instructor de către legendarul Ernerst Borgnine, un obișnuit al filmelor de răboi.
Supriza a venit în 2023 la 44 de ani de la premiera filmului sus-amintit și la 95 de ani de la apariția romanului, când filmul german „Nimic nou pe Frontul de Vest” a luat patru statuete, între care premiul pentru cel mai bun film străin, premiul pentru cea mai bună imagine, pentru cele mai bune decoruri și originalitatea muzicii. Germania obține astfel. a patra oară, Oscarul pentru cel mai bun film străin.
