Azi, dacă iei tramvaiul 32 de la Unirii, treci de Dealul Mitropoliei, pornești agale spre vestul Capitalei. Vei trece pe Bulevardul Regina Maria, vei ajunge în Calea Rahovei, apoi spre Șoseaua Alexandriei, luând calea Deliormanului spre Bănie.
În vechime, Cetatea lui Bucur avea mai multe drumuri, vreo cinci la număr, Podul Mogoșoaiei, Calea Târgoviștei, Calea Craiovei sau Podul Calicilor (Caliței), Calea Giurgiului și Calea Călărașilor, aproape de Delea Veche.
Podul Calicilor (Caliței) a fost inițial locul unde trăiau invalizii de război, oamenii cu beteșuguri protejați de domnie. Cei care puteau munci, dădeau ajutor la tarapananele Mitropoliei sau Domniei. Cu timpul însă mari boieri și-au întemeiat aici conace, pentru a fi mai aproape de centrul puterii care era Bucureștiul. Ei fugeau de oraș, plin de praf, trăsuri, negustori, cu ulițe nesistematizate și clădiri asemenea. Voiau un colț de rai aproape de Dealul Mitropoliei sau de Curtea Domnească.
Pe la 1821, pandurii lui Tudor Vladimirescu au venit pe aici în gloriosul drum spre București, tabăra lor fiind pe locul unde azi este Spitalul Panduri,
Așadar, îi putem spune Bucureștiul Boieresc pentru că în zonă un mare boier, serdarul și clucerul Scarlat Urlățeanu administrase ca epitrop Biserica Sf.Ilie Rahova unde este și înmormântat.
După 1877, Calea Mogoșoaiei a devenit Calea Victoriei, calea Târgoviștei a devenit Calea Griviței iar Podul Caliței a devenit Calea Rahovei.
Sunt destule cărțile de istorie care evocă Bucureștiul, cele ale lui Constantin Bacalbașa sau Dimitrie Papazoglu.
Undeva aproape de Podul Caliței, pe Strada George Georgescu Nr.50 se află Locanta Jariștea unde Kera Kalița a reînviat o parte din Bucureștiul de dinaintea Micului Paris. Bucureștiul colinelor verzi unde dominau Mânăstiri ca Mihai Vodă, Cotroceni, Catedrala Mitropoliei, al Pădurii Cotrocenilor, al Morii Vlăsiei.
Până la apariția Locantei Jariștea în anii grei ai tranziției când puțini mai aveau puterea să viseze, doar Hanul lui Manuc mai amintea de acel București, Bucureștiul Boieresc, impropriu spus fanariot, fanarioții nu schimbaseră prea multe prin cetatea lui Bucur.
Kera Calița a reînviat, pasionată fiind de lumea cărților pe care a slujit-o cu pasiune ani la rând, o lume pe care numai cei care au cultură sau ascendent familial o mai cunosc sau o înțeleg. Era o lume cu onoare, cu spirit de sacrificiu, cu etichetă, eleganță și stil. Era o lume care astăzi are un loc al ei, Locanta Jariștea.
Sursa foto: Facebook Locanta Jariștea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
