„A fost Lăsata, secule!” îi spune obidită coana Efimița, nevastă de-a doua, vajnicului devorator de gazete, Conu Leonida, personaj caragelian, republican ploieștean, ajuns la vremea pensiei, la București, undeva pe lângă Primăria Capitalei de azi, de vreme ce voia să plece „pe din dosul Cișmegiului”, spre Gară, să ia trenul spre Ploiești la republicanii lui. Probabil, o apuca pe Schitu Măgureanu, ori pe Elisabeta, la Kogalniceanu, ajungea pe Plevnei, (pe la Marmizon-Malmaison, cazarma lui Cuza) apoi dă-i nainte spre Witing (ori pe Mircea Vulcănescu, apoi pe Dinicu Golescu) și iaca și Gara Târgoviștei, Gara de Nord de azi (itinerariu cu străzile având denumirile de azi.)
Ei auziseră „tragerea la pistoale” a ipistatului Nae Ipingescu de Lăsata Secului, probabil de Paști sau de Crăciun că nu se știe. Și crezuseră că-i revoluție, dar era reacțiune, iar pocinogul îl făcuse „Poliția-n persoană”…
Lăsata Secului era o tradiție a vechiului București și a românilor în general. Oamenii aveau să-și pună pofta-n cui vreme de 40 de zile de la multe desfătări și, de aceea, petrecerea trebuia să fie de pomină. Dar cum o vorbă din bătrâni spune, „la vremuri noi, tot noi”, iată că și Jariștea Locantă s-a pregătit iar Kera Kalița a bătut răvaș electronic pe care l-a expediat în lumea largă pe Facebook:
„Lăsata Secului serbată marti, 14 noiembrie, orele 18 la Locanta Jaristea
Din vremuri vechi, rostuit este ca tot creștinul să ție Post ca să se pregătească sufletește și să se curățească trupește în așteptarea Slavei Crăciunului și a Nașterii Domnului în ieslea binecuvântată de la Bethleem. Însă Biserica dă voie tuturor celor care întâmpină Postul să se
mai bucure o dată de toate darurile cuhniei, ale cămării și ale pivniței, rânduind o bogată sindrofie înainte vreme.
De aceea, luând aminte de trebuincioasa și neclintita înfrânare în fața pohtelor de frupt ce va să urmeze, Kera Calița își cheamă amicii la o ultimă chermeză de Lăsata Secului, pe 14 ale lui Novembre, de bună seamă la Jariștea Locantă, de la orele 19.00, când baș-bucatarii, somelierii și oberchelnerii au poruncă de la Jupâneasă să își dea toată străduința pentru un preacinstit chiolhan:
Masa plină de mezelicuri
-Jumări de Marele York, vrâstate cu o dungă zdravănă de carne și întovărășite de o cremă fină de hrean, specialitatea baș-bucătarului
-Limbă de vită cu remuladă franțuzită din maioneză de casă cu sos de muștar, ochiuri de castraveciori murați, anșoa, pătrunjel verde și șalote de toamnă
-Pateu de brânză de capră temeinic frecată cu chimion și piper roșu
-Icre de crăpcean de Jurilovca tescuite cu osârdie lipovenească
-Drob de berbecuț în prapurul său dantelat, cu basilicum, ai verde și ouă de la găini negre din rasa rară Ayam Cemani
-Pastramă fudulie cu toate amiroasele cerute, ținută la baiț de vin vreme de o săptămână în cap
-Balotină boierească de fazan cu cătină și merișoare
Spre îndestularea stomahului
-Mușchiuleț marmorat de Mangalița tocmit pe îndelete la focul cel mic al cuptorului din jar de foioase, adus pe o tabla de aramă cu vrafuri de cartoafe franțuzești stropite cu un pic de smântână și lăptuci verzi unduite cu o vinegretă ușoară și presărată din belșug cu mărar verde
Dedulcire simandicoasă
-Tortă cu cremă Chantilly și feliuțe de căpșune, glazură de cappucino și adieri de citrice roșii mediteraneene – omagiu lui Francois Vatel, maître de cuisine al Prințului Condé
Carafe și ceșcuțe
-Apă curată și descântată de la Izvorul Mitropoliei
-Apă cu bule de la Dorna Candrenilor
-Espresso și cafele egiptene
-Ceaiuri și tisane felurite
Dedicațiuni muzicale și povești liturgice
-Alămurile și strunele vrăjite ale lăutarilor din Taraful Crailor de Curtea Veche, însoțiți de smerita Cristina Ioana îngânând litaniile vremurilor bucureștene de demult
-Narațiunea jucăușă a Jupânesei, cu pilde alese din vechime și istorioare de la chindi nu tocmai deocheate
Danie amicală
-Lei noi 150 ori tot atâtea drahme și mahmudele
Tocmeala bătută în cuie a locurilor la mese
Faceți din vreme rezervațiune telefonică la unul dintre numerele bine știute: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868!”
Așadar, dacă e Lăsata, că e lăsată de la Dumnezeu, zaiafet să fie!
Sursa foto: Jariștea Locantă
