Am văzut cum Președintele Dan a fost de trei ori într-o lună în Republica Moldova. Plus că au mai fost oficiali români la Chișinău și din Republica Moldova la București.
Statalitatea Republicii Moldova este văzută de București și Chișinău drept un pașaport de intrare în UE, deși adevărul este altul! Nu a existat niciodată o statalitate între Prut și Nistru altfel decât în era sovietică.
Președintele Dan a spus ceva, ca un școlar care e talentat la o singură materie, în timp ce pe la celelalte tot încearcă să procedeze ca în sceneta jucată de Florin Piersic cu „craistavetele”. La orice disciplină era ascultat de profesor, elevul ajungea la „craistavete”, indiferent că era vorba de geometrie, geografie sau botanică.
A spus ceva de „marea dictare” și că și-ar dori să fie repetată și la noi. Repet, în calea aderării Republicii Moldova la UE stă exact statalitatea acesteiea. Problema Transnistriei, deja cunoscută de peste trei decenii și problema Găgăuziei, cumva în coacere la foc mic subminează ideea că Republica Moldova este un stat viabil.
Republica Moldova depinde de susținerea financiară a României și de susținerea logistică. Maia Sandu și Dorin Recean o recunosc cu jumătate de gură.
Președintele Dan conduce un stat care are un atuu, pe care, evident, el și consilierii săi nu îl văd. Oficialii de la Chișinău s-au învățat cu sinecurile lor, cu funcțiile lor. O eventuală Unire ar putea să le anuleze, ceea ce nu vor.
Chișinău nu a învățat lecția RDG!
RDG a înțeles că este un stat artificial. A înțeles că nu are viitor decât laolaltă cu RFG. Desigur nu a fost ușor, dar populația a avut vocea mai puternică iar politicienii de acolo au înțeles. Republica Moldova este partea dintre Prut și Nistru a Moldovei, fără partea de sud și cuprinzând și o fâșie situată peste Nistru. Este evident o proiecție a sistemului stalinist de trasare a granițelor unionale.
Clasa politică de la Chișinău a preluat gorbaciovismul. Pentru Maia Sandu, UE este „Casa Comună” teoretizată de Mihail Gorbaciov prin aprilie 1987, într-o lucrare apărută la Praga. Ori, pentru clasa politică de la Chișinău, intrarea în UE nu ar fi decât un mijloc de a-și baroniza poziția la putere pentru câteva decenii,
Problema pe care nimeni nu o înțelege este că Rusia este cumva liniștită indiferent dacă la Chișinău era Stoianoglo sau dacă e Maia Sandu. Cât timp persistă ideea de statalitate, Moscova stă linistită. Perestroika lui Gorbaciov a fost cam rapid introdusă în manuale ca un eșec. A fost o strategie de intrare în conservare a comunismului refornist până când va putea răzbate din nou. Glasnosti și perestroika însemnau dezgheț și reconstrucție în teorie, în realitate au reprezentat o criogenizare dublată de un facelift capitalist dar păstrând vechiul sistem.
Ori, valul de suveranism care a cuprins Europa Centrală și de Est este de fapt perestroika rediviva ca să facem un artificiu între rusă și latină!
Ori, Emmanuel Macron, Friedrich Merz și Donald Tusk nu au fost decât să confirme așteptările Moscovei. Și Moscova și Bruxelles știu că la Chișinău ca și la Tbilisi nu vor flutura oficial drapelele UE. Din păcate, conflictul din Ucraina nu face decât să scadă interesul SUA pentru Europa,, iar România pierde.
Președintele Dan ar putea intra în istorie dacă ar vrea!
Președintele Dan ar putea bate cu pumnul în masă la Chișinău. Decât să dea România ajutoare, mai bine ar aloca bani ca pentru o parte din România care redevine parte din România. Numai că Președintele Dan nu a fost trimis să facă Istorie! A fost trimis doar să amăgească românii de pe ambele maluri ale Prutului.
