Crin Antonescu își asumă pierderea alegerilor
El aruncă săgeți spre personaje precum Andrei Pleșu, Traian Băsescu și nu exclude trădările dar cere ca ele să fie lăsate la capitolul trecut:
„Gata. Istoria e alertă. Toată suflarea e mobilizată pentru turul 2. Normal.
Pentru voi, cei câțiva cărora vă lipsesc, câteva gânduri.
1. Alegerile, în turul 1, le-am pierdut eu. Am spus – și eu nu îmi schimb principiile de la un tur la altul – că alegerile le vom câștiga împreună (coaliție, partide etc.) sau le voi pierde singur. Zis și făcut. Eu am pierdut alegerile. Nu mai căutați trădări, incapacitate de mobilizare etc. Au fost, desigur. Dar, la capătul zilei, atât le-am spus eu românilor: ceva mai puțin decât Nicușor Dan. Nu știu câte din voturile pentru mine au fost pentru că așa au zis PSD, PNL, UDMR. Nu știu câte voturi aș fi luat dacă nu eram împreună cu amintiții. Eu vorbesc aici cu cei care m-au votat pe mine, cel care am fost și sunt. Cei care știu că eram singurul candidat din afara “sistemului”, orice accepțiune i-am da.
2. Da, dragii mei, nici nu știm câți suntem. Dar știm CINE suntem. Cu voi vreau să vorbesc de acum înainte. Cu voi, care înțelegeți că rămânem aceiași, oricine ar fi președinte și oricât ar răstălmăci propagandele adevărul. Adevărul… Adevărul lor se schimbă repede. Dacă voturile PSD veneau spre mine, însemnau stagnare și “sistem”. Dacă ar merge la dl. Dan, ar fi bune, ar fi stabilitate și mobilizare întru “salvarea țării”. Dacă trebuie să mai “salvăm” țara, încă o dată (a câta?), cot la cot cu Băsescu, cu Pleșu, cu “m**e PSD” în primul tur și cu “săriți PSD” în turul 2, o salvăm.
3. Azi, în deplină liniște sufletească, aleg liber. Am plecat 10 ani, n-am cerut și n-am luat nimic de la “sistem”. Am venit când mi s-a spus că ar fi nevoie de mine. Chiar era. Oamenii au crezut altfel. Respect. Dar am dreptul să nu fiu luat în turmă pentru o nouă “salvare” a țării. Între demagogi de joasă speță care urmează să distrugă România mea și securistoizii (aceiași + dl. Nicușor, new entry) care – ajutați la “hei-rup” de atâția oameni de bună credință – o distrug de 20 de ani, am propria mea alegere. Dar e a mea. Nu mă luați voi cu arcanul mobilizării generale
Fiți liniștiți, prietenii mei, atâția câți veți fi. Vom vorbi ca oamenii. Liberi, nu captivi în stupiditatea propagandei.
Vă iubesc. Pe curând!”
