La 20 iulie 1944, a eșuat cel mai cunoscut atentat la viața lui Adolf Hitler, pus la cale în cadrul unui complot de anvergură. Încă din 1938, un grup de conspiratori creat de generalul de brigadă Hans Oster și-a asumat sarcina eliminării lui Hitler. Numeroși ofițeri germani nu doreau ca Hitler să declanșeze un război mondial, însă vigilența, fanatismul SS (trupele de elită coordonate de Heinrich Himmler), Gestapo (poliția secretă), Abwehr (spionajul militar), succesele internaționale din 1938 și 1939 ale lui Hitler au făcut ca eșaloanele superioare din Wehrmacht (armata germană) să nu reacționeze pozitiv la acțiunile de complot.
În 1941, colonelul Hennig von Tresckow s-a asociat cu Oster, aceștia reușind să îl atragă de partea lor pe Friedrich Olbricht, coordonatorul unei rețele secrete de comunicare a trupelor de rezervă, greu detectabilă de Abwehr, SS sau Gestapo. Se cuvine să arătăm că amiralul Wilhelm Kanaris, șeful Abwehr patrona și el un grup dizident de complotiști din Abwehr, deoarece tot mai mulți ofițeri urau corupția și imixtiunile SS, supremația acestuia asupra Wehrmacht.
În 1943, von Tresckow s-a întâlnit cu un ofițer, nobil german, contele Klaus von Stauffenberg, care din susținător nazist s-a transformat în adversar. Se distinsese în operațiunile militare din Africa de Nord, fusese grav rănit și retras în Germania. El văzuse cum SS patrona corupția din Germania, cum erau tratați evreii, prizonierii de război.
Înfrângerea decisivă de la Stalingrad din 1943, pierderea bătăliei de la Kursk-Orel din 1943 au arătat că era începutul sfârșitului pentru Germania, de aceea, Hitler trebuia eliminat, iar pacea separată trebuia încheiată înainte ca sovieticii să ajungă aproape de Germania. Eșuaseră câteva atentate la sfârșitul lui 1943 și începutul lui 1944, ceea ce crease suspiciuni Gestapo-ului și SS-ului.
La 6 iunie 1944, aliații debarcaseră în Normandia, intrând în teritoriul controlat de Germania dinspre Apus. Hitler se baza în continuare pe alianța cu Ion Antonescu, deși în România începuseră deja operațiuni secrete de scoatere a României din alianța destrictivă cu Germania.
La 1 iulie 1944, von Stauffenberg obține o promovare surprinzătoare, accea de a lucra în subordinea generalului Fromm, complotist și el, în calitatea de șef al statului major al acestuia. ceea ce îi deschide accesul direct la Hitler, care apărea tot mai rar în public, iar numărul celor cu care se vedea direct la ”Vizuina Lupului”, reședința sa din Rastenburg era tot mai redus.
Complotiștii au decis că era momentul startului operațiunii ”Valkiria”, adică asasinarea lui Hitler, urmată de mobilizarea Armatei de Rezervă și luarea puterii prin dezarmarea SS și controlul asupra Gestapo.
Von Stauffenberg a avut ocazia să intre de două ori cu valiza în care avea o bombă de concepție britanică la conferințele militare conduse de Hitler. Complotiștii însă nu i-au dat voie să acționeze decât dacă, în aceeași încăpere se aflau Hitler, Goering șeful Luftwaffe (aviația germană) și Himmler, liderul SS, pentru că ei trebuiau eliminați.
La 15 iulie, von Stauffenberg a avut o nouă încercare, în Prusia Orientală, oprită în ultimul moment, această amânare creând o situație nedorită. S-a interpretat greșit că atentatul reușise. Operațiunea Valkiria s-a declanșat, însă apoi s-a aflat că Hitler trăia. Complotiștii au intrat în vizorul Gestapo și SS, însă ei au camuflat operațiunea ca ”exercițiu de alertă”. Von Stauffenberg a fost informat că Gestapo a aflat lista complotiștilor și s-a decis să acționeze, deoarece pe 20 iulie 1944, Hitler avea să organizeze o altă întâlnire militară la Rastenburg. Nu se știe din ce cauză (se pare că Himmler monitoriza situația, știind că va avea loc atentatul, dorind să afle până unde mergea complotul), Hitler a decis ca întâlnirea să se țină într-o clădire de lemn, înconjurată de beton, fiind dotată cu trei ferestre (unda de șoc a unei bombe de putere medie ar fi fost simțitor redusă prin distrugerea încăperii, în loc să rețină șocul, îl dispersa) – Lagebaracke și nu în camera închisă de bunker unde efectul bombei ar fi fost devastator. Von Stauffenberg a amorsat încărcătura în valiză (bomba avea un ceas care se declanșa prin spargerea unei mici capsule cu lichid), după ce a ajuns în biroul lui Wilhelm Keitel dar înainte de a ști că locul de întâlnire a fost schimbat.
La ora 12.10, a început conferința, von Stauffenberg intrând cu bomba armată mai târziu ( avea doar 10 minute până la explozie )și a pus-o, la 12.35, sub masa din lemn masiv, la care s-au adunat 24 de ofițeri și stenografi, alături de Adolf Hitler. La 12.40, conform planului Klaus von Stauffenberg a ieșit din încăpere, invocând un pretext, acceptat de ceilalți, acela că trebuie să primească un telefon important. Von Stauffenberg amplasase bomba prudent în fața unuia din picioarele mesei masive, aproape de Hitler. S-a spus că un ofițer, colonelul Heinz Brandt a mutat valiza la spatele piciorului mesei unde era Hitler, deci după piciorul acesteia în absența lui von Stauffenberg. Așadar, bomba mai avea un obstacol în plus, piciorul care juca rol de cuirasă, armură, fiind depărtată de Hitler.
La 12.42, bomba a explodat. Au decedat, imediat după atentat trei ofițeri și un operator stenodactilograf. Alți cinci ofițeri au fost răniți. Întreaga încăpere a fost distrusă, dar Hitler, într-un mod neașteptat, a supraviețuit cu răni superficiale.
Crezând că a reușit, von Stauffenberg a plecat spre Berlin, însă între timp vestea că Hitler a supraviețuit unui atentat, a ajuns la urechile Gestapo. Von Stauffenberg a aterizat și a raportat moartea lui Hitler, șefii săi neștiind ce să creadă. După principiul ”zarul a fost aruncat”, operațiunea Valkiria a fost declanșată, însă Fromm, interceptat de Gestapo a încercat arestarea lui von Stauffenberg, însă Oster a intervenit arestându-l pe șeful lui von Stauffenberg.
Au început imediat reglările de conturi, în paralel cu desfășurarea în multe locuri a operațiunii Valkiria, conform planului. La ora 19.00, Hitler a vorbit prin telefon cu Joseph Goebbels, care, deși înconjurat de complotiști, a putut comunica în exterior. Confirmarea situației că Hitler trăia și că Himmler avea controlul în numele lui Hitler, a dus la sfârșitul operațiunii Valkiria. Seara, la ora 23.00, generalul Fromm și fidelii săi au redobândit controlul unității unde se afla și von Stauffenberg, alături de el fiind și Olbricht. Fromm s-a autoproclamat șef al unei curți marțiale fictive și a ordonat executarea arestaților. A fost ulterior arestat de către celebrul conducător de kommando Otto Skorzeny.
Eșecul atentatului de la Rastenburg a dus la izbucnirea furiei lui Hitler. Gestapo a operat 7 000 de arestări. 2000 dintre arestați au fost condamnați la moarte și executați. Considerat ca fiind conspirator, nu fără motiv, feldmareșalul Erwin Rommel a fost silit să se sinucidă, la fel cum a procedat și colonelul Hennig von Tresckow
Sursa foto: RFI România
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
