Ion Druță trăia la Moscova. Se născuse la Soroca, Regatul României, la 3 septembrie 1928. A început să publice proză scurtă după 1953, debutând cu volumul „La noi în sat”.
A activat literar prin opere publicate și publicistică la ziare muncitorești și cooperatiste până în 1959 în Moldova sovietică, după care s-a stabilit la Moscova, deoarece critica din Chișinău nu îi aprecia deloc scrierile, care transpuneau spiritul românesc. Cel mai cunoscut roman este Povara bunătăţii noastre (1963, prima parte, Balade din câmpie; integral, Povara bunătăţii noastre, 1970)
Deși în 1967, câștigă premiul RSS Moldovenești, continuă să publice în rusă (absolvise Școala Superioară de Litere Maksim Gorki de la Moscova), în 1988 devine Scriitor al Poporului, la împlinirea vârstei de 60 de ani după ce publicase zeci de romane.
Ca dramaturg, a scris Casa mare (1961), Doina (1968), Păsările tinereţii noastre (1971), Horia (1973), Frumos şi sfânt (Sfânta sfintelor 1974), Cervius divinus (1975), Întoarcerea ţărânei în pământ (Plecarea lui Tolstoi; 1978), Apostolul Pavel (1996), piese jucate în teatrele din URSS.
Nuvela Ultima lună de toamnă a devenit film artistic.
Sursa foto: Facebook
