Constituția României, în ARTICOLUL 121 Alin. (1) prevede că autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii garantează autonomia locală în dezvoltare.
Proiectul de Lege privind mobilitatea urbană durabilă, conform principiului de drept roman cessante ratione legis, cessat lex ipsa = dacă încetează rațiunea legii, încetează însăși legea nu pornește de la o bază reală.
Legea nu poate fi aplicată în foarte multe orașe din România din următoarele cauze:
- Localitățile urbane din zonele de munte nu au spațiul fizic pentru a permite accesul ușor dintr-o zonă în alta.
- Satele aparținătoare unui oraș sunt integrate administrativ nu și urbanistic în orașul în care sunt incluse. Așadar, ele au un sistem de taxare urban, dar sistematizarea este mai mult semi-urbană.
- Nu toate localitățile cu aceeași populație au aceeași suprafață sau același buget.
- Sunt localități urbane cu zone periurbane unde lipsește alimentarea cu curent electric.
În mod normal, autoritățile locale își adaptează politicile de urbanizare adaptate specificului amplasamentului urbanistic.
Sursa foto: Facebook
