Steaua câștiga la 7 mai 1986 celebra finală a Cupei Campionilor Europeni contra FC Barcelona, după regalul oferit de Helmuth Dukadam care a apărat patru lovituri de la 11 metri.
Cum a fost posibil acel succes? Păi atunci, Ceaușescu asumase un obiectiv, acela ca sportul românesc să producă plusvaloare națională.
Valentin Ceaușescu era fidel Stelei și a făcut tot ce a putut. Adică, în plin comunism, el a procedat ca un patron de club. Avea alături Miliția, Securitatea, Armata, pe cine voia. Așadar, au fost ochiți jucătorii buni, mulți au ajuns la Steaua prin transferuri gândite și așa s-a născut magia Sevilla 1986. Iar în 1989, Steaua ajungea în finală cu AC Milan, unde Ruud Gulitt și Marco van Basten au arătat diferența de nivel în fotbal.
Avem și acum primari care bagă bani în fotbal. Avem echipe susținute de grei ai politicii naționale. De ce nu mai facem performanță? Nu doar că toți vând jucătorii cum încep să „miște” sau că aduc și ei brazilieni și nigerieni care nu au loc prin Europa și acceptă jocul aici pe sume nu tocmai mici.
Ideea este că pierdem pe maidanele României anual câte un Țarălungă, 6-7 Nunweilleri, un Dobrin, un Lăcătuș sau un Hagi, ori un Duckadam. Îi pierdem fiindcă talentul lor se pierde nedescoperit.
Ne vom închia timp de un secol la minunea de la Sevilla din 1986. Acum 37 de ani, eram ceva în fotbalul mare. Cu fiecare an care trece devenim tot mai mici… iar Sevilla 1986 va fi o legendă. Aproape o să te întrebi dacă lotul acela era format din oameni…
Sursa foto: Pro TV
