Generalul Nicolae N.Roman a transmiis un mesaj dedicat victoriei de la Mărășești:
„Perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 reprezintă momentul în care trupele germane (Armata a 9 -a Germană) conduse de generalii Johannes von Eben, Kurt von Morgen și Karl von Wenniger au încercat să distrugă defensiva Armatei Române (Armata 1 Română) conduse de generalii Constantin Christescu și Eremia Grigorescu, sprijinte de Armata Rusă (Armata a 4-a Rusă) condusă de generalul Aleksandr Ragoza.
A fost o încleștare eroică, demnă de marile epopei militare ale lumii. Defensiva româno-rusă era asigurată de batalioane de infanterie, cavalerie și artilerie grea, dotări inferioare cu mult celor 102 batalioane de infanterie, 24 companii de pionieri, 10 escadroane de cavalerie, 865 guri de foc de artilerie grea și 1135 mitraliere germane.
Scopul ofensivei germane era simplu: crearea unui cap de pod la Est de Râul Siret prin străpungerea apărării românești, sprijinite de forțele ruse, de la Putna-Siret la Muncelu-Mărășești. Capul de pod urma să fie consolidat după ce Armata 1 Austro-Ungară ar fi reușit să străpungă apărarea română la Oituz (bătălie care s-a desfășurat între 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917).
Au rămas legendare vorbele marelui general Eremia Grigorescu. Dacă Generalul Cambronne, comandantul Grenadierilor (Garda lui Napoleon) ar fi spus la Waterloo -„Garda moare dar nu se predă!”, Generalul Grigorescu ar fi răspuns telgramelor de la Marele Cartier General care-l întrebau despre starea luptei cu marile și celebrele cuvinte: „Pe-aicea nu se trece!”. Evident, nu s-a trecut!
Românii au pierdut 27 140 soldați, rușii au pierdut 25 650 soldați (prin pierderi înțelegând morți, răniți, dispăruți), în timp ce germanii au raportat pierderi de 65 000 soldați.
Victoriile românești de la Mărăști Mărășești și Oituz au însemnat stabilizarea defintivă a Frontului Românesc, ele fiind „Marna și Verdunul” românilor, până la încheierea Primului Război Mondial.
Românii au plecat la luptă având credința în Dumnezeu și în izbânda lor. Trebuie spus că la 6 august, creștinii celebrează „Schimbarea la Față”. Este momentul în care Apostolii au văzut pe Muntele Tabor „Slava Dumnezeiască” luminând Fața Mântuitorului.
Schimbarea la Față a arătat, ca și Botezul Domnului că Iisus Christos era Fiul lui Dumnezeu cel ce urma să ridice păcatele lumii și care urma să înceapă seria marilor minuni.
Grecii numesc Schimbarea la Față – Aghia Metamorphosis și au închinat acestei sărbători Hramul multor lăcașuri de cult din Grecia dar și de pe cuprinsul Imperiului Bizantin.
Fiind „un Bizanț după Bizanț” cum scria marele istoric Nicolae Iorga, fiind luptători pentru Credință și Neam, noi cei care am slujit Glorioasa Armată Română și Poporul Român, ne exprimăm bucuria față de marea sărbătoare creștină de azi, speranța în ajutorul Slavei lui Dumnezeu dar și recunoștința veșnică pentru Eroii Neamului care prin jertfa lor de la Mărăști, Mărășești, Oituz au făcut posibil ca azi să fluture deasupra Pământului Românesc Flamura Tricoloră și, în zare să auzim sunetul clopotelor Bisericii Ortodoxe, Biserica Neamului Românesc.”
