La 6 iunie 1944, trupele aliate anglo-americane cu ajutorul Rezitenței Franceze debarcau în Normandia, anulând practic Zidul Atlanticului.
A fost o operațiune a serviciilor speciale britanice SOE și americane OSS de pregătire a terenului. Chiar și șeful Abwehr german, Amiralul Wilhelm Canaris care lucra de partea aliaților a menținut mereu suspiciunea că aliații vor debarca în Balcani atât când debarcarea a avut loc în 1943 în Sicilia cât și după 1943.
Britanicii au îngrămădit arme false la Dover pentru a induce în eroare partea germană cum că s-ar debarca la Calais, o regiune mult mai favorabilă.
Cu concursul secret al lui Canaris, englezii au pregătit o înscenare. Un cadavru înecat al unui britanic, având la el o valiză cu documente trucate care sugerau o debarcare la Calais a fost descoperit de pescari francezi, evident din Rezistență care au făcut astfel încât cadavrul să ajungă la nemți.
Totuși, nici SS, nici Gestapo nici SD, RHSA adică toate instituțiile naziste cu rol în servicii secrete nu au stat cu mâna în sân.
Spionajul german a acționat la Ankara în Turcia, stat care avea pact de neagresiune cu Germania și avea deci relații diplomatice. Diplomatul britanic acreditat la Ankara avea un valet indian care îi ducea mereu valiza cu documente inclusiv cele cifrate. Astfel, acesta a furnizat germanilor date importante din corespondența secretă britanică trimisă la toți diplomații și la aliați. Germanii au aflat că se organiza o operațiune codată Overlord.
Coroborată cu descoperirea agentului înecat, cu fotografiile avioanelor germane asupra portului Dover. RHSA și SD cu Schellenberg și Kaltbrunner în frunte, alături de SS-ul lui Himmler au fost convinși de debarcarea la Calais.
Rezistența franceză trimisese în mod expres informații false prin radio în Cod Morse, despre debarcare la Calais.
Spionii Abwehr din Marea Britanie mențineau și ei șarada cu debarcarea la Calais dar agenții SD și RHSA (diplomații naziști acreditați în străinătate aveau și ei propria agentură de informații în misiunea diplomatică și chiar propriul serviciu secret) au trimis o informare despre Normandia pentru că interceptaseră niște transmisiuni secrete veritabile.
Totuși, informația despre Overlord și Normandia a fost ignorată și inevitabilul s-a produs.
Ulterior, după război, investigându-se arhivele germane capturate, s-a dat peste rezoluția pusă pe nota de informare a unui general, care, la 6 iunie 1944, plecase la vânătoare. Șeful Zidului Atlanticului, feldmareșalul Rommel avea permisie, era acasă în Germania, fiind ziua soției sale.
Normandia avea plaje în fața cărora se ridica un zid de piatră ca de cetate. Era un țărm cu stânci de bazalt. Americanii și britanicii s-au antrenat intensiv să se cațere cu frânghii.
De aceea germanii credeau că e imposibil să debarci pe acolo.
Misiunea a fost complexă. Dimineața s-a debarcat pe cinci plaje, cea mai cunoscută având codul Omaha. În paralel, noaptea au fost parașutați militari în spatele liniilor inamice care să coopereze cu Rezistența franceză.
Hitler dormea și ceruse să nu fie trezit așa că două divizii de panzere SS ale Liebstandart Adolf Hitler care se mișcau numai la ordinul lui au fost trecute în misiune de luptă mult prea târziu,
Orașu francez Caen a căzut după 30 de zile de asediu. Ofensiva începută după debarcarea din Normandia a fost cumva oprită temporar în iarna 44-45 de contraofensiva din Belgia din Podișul Ardeni, condusă de Gerd Runstedt, care însă a eșuat pentru că germanii nu mai aveau carburant. La 23 august 1944, Parisul se eliberase și România întorsese armele, nemții fiind atacați la Budapesta.
Rachetele V2 ale lui Wenherr von Braun încă mai loveau în Londra, în Italia se avansa spre Nord, din Grecia și Iugolsavia nemții se retrăgeau.
Așadar, momentul Normandia 1944 chiar a fost Doomsday, Ziua Z care marca începutul sfîrșitului pentru Germania nazistă.
Sursa foto: Wikipedia