La 25 ianuarie 2018, în debutul Anului Centenar, România își lua adio de la ultimul martor al actului de la 23 august 1944, istoricul și diplomatul Neagu Djuvara. Născut la București, la 18/31 august 1916, într-o familie de sorginte aromână, din tată inginer, Alexandru dar frate cu un ministru de externe și o mamă, Tinca din familia Grădiștenilor, nepot al unui fost ambasador la Poarta Otomană Trandafir Djuvara, Neagu Djuvara a fost atras de legionarism în tinerețe, disprețuind bolșevismul (mama lui a fugit din Sankt Petersburg în februarie 1917 cu ultimul tren care mai pleca spre Occident, cu el în brațe, întrucât familia sa era în capitala Rusiei atunci), dar treptat a disprețuit toate dictaturile.
Rănit la Odessa, în 1943 a intrat la Departamentul Cifru al MAE apoi a lucrat la Stockholm până în 1947, fiind curierul care a dus răspunsul lui Antonescu pentru sovietici.
A absolvit Istoria, a fost licențiat și în Drept, apoi în exil și-a luat doctoratul cu Raymond Aron la Sorbona, fiind diplomat în Niger. După 1990 a scris cărți de istorie românească, a precizat originea elitei militare românești medievale, originea cumanică, teorie contestată, dar nu convingător de adversari, a diferențiat aromânii, macedoromânii de românii de la nord de Dunăre.
Sursa foto: Pixa Bay