Deși Uzinele Malaxa construiseră un automobil românesc în anii interbelici, deși inginerul Persu proiectase un automobil aerodinamic, producția auto de serie a început spre finalul anilor 60.
Pe masa conducerii comuniste de la București erau oferte de la Fiat sau Peugeot, însă a fost preferată ofeta celor de la Renault. Fără îndoială, bunele relații franco-române în epoca generalului de Gaulle au contribuit din plin la acest fapt.
Așa se face că la 11 mai 1968, se demara producția modelului Dacia 1100 la Colibași (azi, Mioveni), o mașină ce reprezenta o versiune a lui Renault 8 Gordini. Patru trepte de viteză, motorul pe puntea spate, un interior minimalist, o viteză de maxim 100 km/h, dezvoltată de un motor de sub 1100 cmc aceasta a fost mașina românească a multor generații. Mașina avea o caroserie de tablă foarte rezistentă, ca dovadă, chiar și în anii 2000-201, pe străzile României încă mai circulau aceste mașini care azi mai apar doar la colecționari.
Mașina era disponibilă în culorile alb, verde și roșu-grena.
Ulterior, la începutul anilor 70, s-a trecut la discuții pentru fabricarea unei mașini noi, derivată din Renault 12 Gordini, vestita Dacia 1300, devenită „mașina copilăriei”. Platforma respectivă avea să fie respectată până la intrarea în fabricație a modelului Logan în 2004.
Sursa foto: Pixa Bay
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
