Ziua de 20 mai 1988 este una tristă. Atunci, într-o rezervă a Spitalului Elias trecea în eternitate cea mai celebră româncă din lume la acea dată și mult timp după aceea.
Este vorba de medicul Ana Vasilichia Aslan. Medic de renume, academician recunoscut pe plan mondial, Ana Aslan a inventat Gerovitalul, acel tratament miraculos care acționa la nivel celular asigurând regenerarea celulei, fapt ce ducea la reîntinerirea organismului îmbătrânit.
Academicianul Ana Aslan a pornit de la studiul efectelor procainei sau novocainei, un anestezic descoperit la începutul secolului XX, în privința nu numai a ameliorării durerilor articulare ci și a capacității de a reda mobilitatea și funcționalitatea acestora.
După cercetări laborioase în perioada 1946-1949, la finalul cărora ajunsese la concluzia că organismul se poate regenera dacă este ajutat, medicul Ana Aslan a fost numită în 1952 la conducerea primului Institut de Gerontologie și Geriatrie din lume care s-a deschis la București. Deja obținuse formula Gerovitalului pe care o va perfecționa în anii următori. La mijlocul deceniului 6 al secolului XX, medicul Ana Aslan va populariza descoperirea în cadrul mai multor congrese internaționale de medicină în mari orașe ale lumii.
A condus Institutul până în 1988. În anul 1974, a fost cooptată ca membru al Academiei Române.
Până la dispariția sa, în 20 mai 1988, Academicianul Ana Aslan realizase la Institut o bază științifică și medicală care determinase ca multe vedete internaționale și șefi de state ale lumii să vină la București pentru tratamentul miraculos.
Și azi, dacă mergi în străinătate și faci cadou o cremă Gerovital, provoci senzație și primești la schimb un larg zâmbet de mulțumire.
Se consideră că descoperirea Acad. Ana Aslan a adus României aproape o jumătate de miliard de dolari cât nu făcuse nicio întreprindere de top a economiei României socialiste.
Decesul a survenit la vârsta de 91 de ani. Acceptase să se opereze de cancer la colon. Un mare chirurg o operase iar refacerea părea rapidă. Este posibil ca o complicație determinată de o infecție intraspitalicească să îi fi grăbit sfârșitul.
Regimul de atunci a avut grijă să-i oculteze moartea. Presa vremii a relatat lapidar decesul, a apărut un ferpar din partea Institutului. Trupul Academicianului a fost lăsat 24 de ore în camera frigorifică apoi, fără cruce și fără slujbă ortodoxă cum și-ar fi dorit, înmormântarea s-a făcut într-un mormânt auster și nu în cavoul Danielopolu așa cum și-ar fi dorit.
După Revoluție, cineva apropiat a realizat o cruce și o piatră de mormânt care să ateste numele marii dispărute.
Sursa foto:
