La 28 iunie 1916, murea marele pictor Ștefan Luchian. Lumină și culoare, Anemonele, florile și peisajele de natură moartă l-au făcut celebru pe Ștefan Luchian. Având o condiție materială bună, adică având casa sa și atelierul prorpiu, Ștefan Luchian a avut un destin tragic. S-a luptat de la o vârstă relativ tânără cu paralizia. Multe opere le-a pictat legând penelul de mâna paralizată și conducând-o cu mâna cealaltă.
Ștefan Luchian a fost vizitat de marele George Enescu, aceșta alinându-i suferințele cu un cântec la vioară până târziu în noapte.
Ștefan Luchian face parrte din galeria marilor pictori români de la începutul secolului XX. Stau mărturie picturile sale care uimesc prin finețe, culoare, lumina care cade ca o adiere de speranță peste trupul său slăbit.
În autoportret, Ștefan Luchian ține în mână ca pe o comoară, penelul. pictura arâtând palida lumină a durerii, dar și licărirea speranței
Sursa foto: Wikipedia
