În 20 mai 1990, a fost Duminica Orbului. Paștile ortodoxe căzuseră pe 15 aprilie în acel an. Alegerile din 1990 au fost primele din România de după 1947 cu parlament bicameral și mai multe partide. Evident, FSN ca forță care a preluat puterea în focurile Revoluției a procedat exact ca defunctul PCR, organizând o campanie agresivă, cu demonstrații de forță, PR televizat forțat, anulând și discreditând Opoziția.
Cu Ion Iliescu președinte, cu Dan Marțian la Camera Deputaților, Alexandru Bârlădeanu la Senat și Petre Roman la Guvern, noul establishment politic s-a confruntat cu fenomenul Piața Universității reprimat de muncitorii de la IMGB și de mineri.
Ion Iliescu i-a învins detașat pe Radu Câmpeanu de la PNL și Ion Rațiu de la PNȚCD.
Abia în 1996 a fost o primă alternanță la guvernare. Nicio democrație nu se făurește fără vărsare de sânge, fără lupte politice.
Alegerile din 1990, chiar în Duminica Orbului au deschis o etapă nouă în istoria românească postdecembristă.