Data de 19 martie 1965 este una care marchează o schimbare de putere la București. La 19 martie 1965, a decedat Gheorghe Gheorghiu Dej prim-secretarul PMR, liderul comuniștilor români din închisori în perioada ilegalității.
Gheorghe Gheorghiu Dej se născuse la 8 noiembrie 1901 la Bârlad. Intrase de tânăr în mișcarea ilegalistă comunistă, fiind de profesie electrician CFR, având 7 clase. Căsătorit cu fiica unui mic industriaș gălățean (deși în biografia de partid l-a menționat drept sifonar, socrul lui era antreprenor care controla comerțul cu sifoane în tot orașul, putând să-i ofere ca zestre fiicei sale o casă cu două camere), Dej a avut cu ea două fete, Lica și Tanți. A fost condamnat pentru 20 de ani în timpul grevelor de la Grivița din februarie 1933 (se remarcase ca activist la atelierele CFR Dej de unde și-a luat și numele), pedeapsa reducându-se la recurs, la 12 ani.
A trecut prin toate închisorile pentru comuniști, Jilava, Văcărești, Doftana, Caransebeș, Târgu-Jiu, evadând la mijlocul lunii august 1944. Recunoscut ca lider al partidului, proaspăt ieșit din ilegalitate, a coabitat cu Emil Bodnăraș, Lucrețiu Pătrășcanu, Ion Gheorghe Maurer, căutând să evite ca gruparea moscovită, Vasile Luka, Ana Pauker, Teohari Georgescu să acapareze puterea.
L-a îndepărtat pe Lucrețiu Pătrășcanu în 1948, l-a favorizat la tineret pe Nicolae Ceaușescu. S-a bazat pe represiunea inițiată de Alexandru Nikolski (Boris Grunberg) și Alexandru Drăghici. Ana Pauker a fost marginalizată, ca fiind vinovată de deviație și de eșecul parțial al colectivizării. După moartea lui Stalin, a decis execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu și a început timid destalinizarea. L-a arestat pe Vasile Luka pe care l-a învinovățit pentru dezastrul denominării leului și distrugerea lichidităților în loc ca ele să fie confiscate de la cei bogați.
În 1957, a scăpat de accidentul aviatic de la Vnukovo, fiindcă a spus că are gripă și l-a trimis pe Nicolae Ceaușescu. Acesta a fost rănit, iar Ministrul de Externe Grigore Prioteasa și piloții sovietici au murit.
Gheorghiu Dej a început să se simtă rău la începutul anului 1965. I s-a descoperit un cancer galopant la ficat, care s-a răspândit la plămâni. În februarie 1965, Gheorghiu Dej, lider al partidului (fost ministru al comunicațiilor în guvernele de după 23 august 1944, fost vicepremier) a început să apară tot mai rar în public. Supus unor analize cu medici reputați inclusiv aduși din Franța, în martie 1965, Dej abia a mai putut să țină câteva rare discursuri. După 10 martie 1965, a fost ținut sub observație, starea agravându-se după 15 martie. Așadar, în noaptea de 18 spre 19 martie, starea s-a înrăutățit încât în 19 martie s-a pronunțat decesul.
Succesorul său urma să fie Gheorghe Apostol, dar dorind să încheie cu nomenclaturiștii staliniști, Ion Gheorghe Maurer, Eml Bodnăraș au decis să-l sprijine pe Nicolae Ceaușescu, acesta având, se pare și acceptul noului lider de la Kremlin, Leonid Ilici Brejnev, venit la putere în 1964, după debarcarea discretă a lui Nikita Sergheevici Hrusciov.
Dej a fost înmormântat în actualul Parc Carol, în Mausoleul Eroilor Comuniști, unde erau îngropați (în interior și în afara rotondei) eroii comuniști ca IC Frimu, Ilie Pintilie și alții.
Dej a fost artizanul represiunii din intervaluil 1948-1958, numit obsedantul deceniu. A fost adversar apoi apropiat al lui Iosip Broz Tito, după destalinizare. A început construcția Canalului Dunăre Marea Neagră, Hidrocentralei Porțile de Fier, terminate în alte condiții de Nicolae Ceaușescu. În 1963-1964, a eliberat deținuții politici, în 1962, a încheiat colectivizarea iar în aprilie 1964 a declarat independența ideologică față de URSS. În 1954 a desființat Sovromurile iar în 1958 a obținut retragerea Armatei Roșii din România.
Sursa foto: Pixa Bay
